Opera imperfecta a unui desavarsit Artist, 
astept s-ating perfectiunea 
lovindu-mi colturile neslefuite ale sufletului 
de suprafata abraziva a vietii. 
Descopar bucati din mine 
ce necesita atentia minutioasa a Artistului 
si simt o vie durere alba 
cand dalta Lui sculpteaza in mine 
dand nastere unei noi trasaturi 
cu directia spre perfectiune. 
Peste durerea acestui proces 
Artistul toarna balsamul perspectivei eterne, 
a unei line alunecari domoale in vesnicii - 
cand colturile de marmura ale vietii 
se vor transforma in catifeaua albului margaritar 
a unei noi vieti, alaturi de El, 
Cel care acum sculpteaza. 
Astept momentul in care Artistul 
ma va chema in fata Sa, pe mine - 
actuala bucata de piatra, bolovanul -  
si toti criticii de arta vor ramane impresionati 
de perfectiunea Artistului oglindita in opera Sa, 
iar eu ma voi bucura de laudele 
pe care le va primi El, 
		Cel care acum sculpteaza. 
 |