In calvar de constiinta roasa se odihneste cu pasi de infinit
Distrugand in chip de nemarginit aflux
Arunca in foc destin ars pana in temeliile pustii cu sarutul mortii pe obrazul blajin al vietii
Vlag dispret de cruce oarba adormita in miez de noapte
Salasluind in visuri adanci ,amutite in vieti calcate cu piciorul destinului
Traind difazic in labirint de cunoastere ,crescuta pe dalbii umeri ai constiintei
si ascunzand la infinit de rascruce taiata sumbru trecut de pasii viitorului
Acest drum ce e fara intoarcere in padure de amintire lasate sa putrezeasca vecinic. |