Amintirea poetului

Vezi toate poeziile poetului



Despre poeti numai moartea poate vorbi,
singura moartea stie despre ei cate ceva.
Cum
se inaduse lumanarile la miezul noptii,
cand golurile dintre tata si fiu se lovesc
cap in cap,

cum sperma cerbilor invinsi in lunile iubirii cariaza pietrele in munti si din coarnele
lor fierte stoarcem o zeama rece cu care ne sulemenim
armele.
Oricat vom lauda patria pustiurilor, nisipurile vor macina timpul in continuare, in fata hartilor abstracte ale neantului am stat nauc fara cuvant-Pieptul meu
ghemuit in iarna langa un fac iluzoriu. -memoriei sangelui
lui
Nicolae
Labis imprastiat pe strazile orasului.
Primul poet roman sfasiat de rotile sec.
XX
- acest criminal de rang cu victime celebre te-a sorbit si pe tine la o

cotitura a patimilor pe cand voiai s-a stergi in paradis-nimic
nu se iarta, pierderi fara margini din om in om.
Te cunosc foarte bine-baiat teribil, tu care la varsta ce-o am eu acum erai inger demult si global capului tau
inghetat rotunjea pamantul.
Steaua ta mortuara pe
sfori de smoala orbecaia in lampile acestui neam tras pe
roata in fiecare anotimp de nenumarate ori.
Aveai buzele groase-inca mai sugeau tatele unei lupoaice din
Moldova cuibarita sub podurile
Dimbovitei.
Ai aruncat pe mesele localurilor falos cativa sobolani ciumati scosi de guler, grosi, din pupitrele dogmei.
Ai cantat apoi straniu pentru urechile
viteazului
Ulise legat de catarg.
Te-ai imbatat paste masura fir-ar a naibii de

treaba cand ai vazut pamantul-pahare sparte si
arcusuri inecate pluteau la pupa corabiei si tu credeai ca e
Ithaca, un val manios cu alge putrede te-a inghiontit
in spate- corurile memoriei in aripa albatrosilor abia
se desteptau.
Zagazurile s-au rupt, malurile se-ndepartara, corabia supta de curenti, dezumflata.
Osia boltii insurubata-n eter strajuia din
principiu.
Moartea pentru cei vii nu rezolva nimic, asaza totul iarasi sub cumpana ca
la-nceputuri
si se parea ca in sfarsit o pestera de voci
e suprimata.
Aceleasi viscole paroase troienesc portile
Orientului, aceiasi nori tarati din munti pe jos de umbra
vulturilor deasupra mormantului in care harfa lui
Orfeu
imbatraneste; doar corzile ploii si caprele vaduve isi freaca tatele mohorate de venele ei tepene si vaierul cucuvaielor infundate in
crapaturile noptii prin care gheara destinului isi picura otrava
in cestile luminii.
Aceiasi sori cazatori isi depun rotundul
stingerii in lacrimile noastre, dar setea cresterii ce-alunga inspaimantata inelele din mana-n mana sub zodia lui
Marte si corul de noroc ce-si sapa temelia la subtioara firavului trup- o pata de cenusa pe covor -sarutul frigului
dupa

iubirea noastra.
O, vremi grozave ce impanziti cu flacari ogorul framantat de maracini; ceafa racului se umfla-n jug de-atatea drumuri trase dupa sine, copita limbii mele isi coace sur samanta in urma ce o lasa in spartele oglinzi.
Doamne! cat fum ascunde-n sine freamatul
inca verde ce-l lauda furtuna balbaind.
De-as avea spirt in cap si ochii mei ar fi vagauni in care viperele naparlesc' mi-as da foc blestemand cu o mana si cu
cealalta as stavili amarul sa nu-mi curga-n blid.
Prapastia cine s-o sape daca nu poetul?
Cine sa cada-n ea daca nu el?
Cu ce drept trezeste graiul meu armele tale cufundate!
Poetul - coroana de spini pe fruntea
generatiei.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Amintirea poetului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani