Dar ce vina am eu ca vine marea
cu furie si-mi smulge din temelii
desenul nefiresc trasat spre a dura
in plaja miscatoare?
Eu il refac - asta mi-e singura
putinta-cu o nuia neclara, altfel mereu
nu reproduc exact-nu am memorie,
desenez animalic cu patima si ura
pe valurile marii
(o de-ati putea pricepe
macar o forma ce-o lansez,
ce spatii vreau sa-nchid,
ce partii scufundate fara somn
mereu ravnind o cale nepermisa;
buretii caraie otravitori in laturile
pandei mele; am smuls cu
radacini cu tot din zarea mea
orice oglinda binevoitoare.
Ciorile zboara cu maduva din oase,
calcaiul mi se-mpute la primul pas
pe loc!).
Cum creste muschiul mazgos pe malul marii intre doua batai de valuri se implinesc obscurele mele taine pamantene.
|