Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Era doua din noapte
cand acei cai enormi,
in rotocoale de fier si copite, au facut
o pauza de respiratie.
O muzica de clopote, fantomatica, imi patrunde carnea
pentru a o fragezi, -
sa nu-mi tremure mana, lacrimile sa-mi fie rotunde.
Ce linistit as fi stat in patul tau atunci, ca o santinela
careia i s-a dat otrava.
Pe picioarele-ti lungi si subtiri
ca o bucata de paine in stomacul pruncului flamand,
sta trupul chemarii.
Era doua din noapte cand caii enormi s-au napustit
in sus, pe scari, calcand in copite trupurile noastre,
desfigurate, de plans. Odata -
la doua din noapte,
moartea - cai cu noduri -
nastea si norii -
rotocoale de fier si copite.
Pune poezia Cai de noapte pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.