Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Viscolul asta nascuse miros de izma
ce ma izbea ca sarutul pe ceafa.
In acest paradis al ierbii
soldati razvratiti cu minte secetoasa
isi dormeau obrazul pe sanii ei
cat doua mingi de pamant inflorite.
- Trateaza dumneata cu ei,
zicea fata cu sandale albe/
slabiciunea mea sunt rezervistii.
In ameteala targului facut, femeia aceea
cu miros cazon si sanii mari,
intinzand armonica, zicea - Uite,
asa va nasc eu si va prapadesc.
Pune poezia Doua mingi de pamant pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.