Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
imbrac trupul tau, gandurile ard ca un poem culegand lumini /
versul adie-n mainile mele
ca o primavara;
nu mai sunt prieten al timpului,
imaginea a pierdut gustul perfid
odata cu milionul de spaime /
ne pregatim de ploaie, aripa pasarii cauta inaltul;
cu buze sangerande, rostuit, cantul nostru gol
a ramas ca un cer pravalit intru sine,
ca o lacrima fara lumini
si mi-e frica de forma cartii.
Stiam ca trebuie sa plec in locul tau,
mi-e greu sa mai port o cununa;
fulgerul s-a oprit langa zid,
eram prea multi copii in cetate /
de ce sa nu credem in semnele palmelor?
eram tu, erai eu in colt - ca o absenta -
credeam ca ne putem intalni /
degetele mari nasteau semne
si-n mine se modifica nemurirea.
Pune poezia Noi, absentii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.