Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Vasile Igna
(1944 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Acestui april
de George Meniuc


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































La capataiul gigantului

Vezi toate poeziile poetului






Zvarlit cu fata-n iarba, ca o ganganie blanda si mare,
impilat de moarte, doarme taraneste si zace
de departe i se vad degetele de la picioare,
cum sta trantit in plasa lumii, de insecta rapace ;
cu gura-n pamant, parca ucis in batai,
prin orbite-i putrezesc pietrele ochilor frati ;
pe sfecla fetei, livida, spalata sa fie data la oi,
se coc tumorile vanatailor ca mugurii degerati.
Se-nfierbanta rupturile carnii, de vana de bou ; parca i-au scos caii samburele gigantic al capatanii, parul ca frunza de stevie-l bate vantul fara ecou umflat de apele zoioase ale raului minciunii, pe branci, parca-ncercand sa-si smulga din razor monstruosul tubercul al capului sau de dihor.

In jur e numai vantul lingau si ipocrit,


zvarlind in arbori navodul razelor de soare
intinsa sa se zvante pe puntea unui vapor de pescuit,
cu ochiurile incarcate de pesti strangulati, de mortaciuni

Gigant zvarlit cu fata-n iarba, pus cu botul pe labe atarna-n cangea soarelui ca o bucata putreda, de
momeala curge sange din el ca dintr-un sac din care galgaie boabe pe urechea sparta rosul primordial se da la iveala.
Greu ca un morun nazdravan
de vreme ce mainile rupte la gura par aripi de peste,
de vreme ce furca de fantana a cracilor lui de taran
s-a rascracanat pe doi astri sub care putrezeste :
cu botul pe labe, cu gura-n tarana,
pare c-a tabarat pe iarba, dedandu-se unui cumplit viol
si prins asupra faptului, nesabuit, de fiara batrana,
l-a strangulat zeul in iarba caltoasa ca panza de tol,
Doamne, ce prunc izbavitor, fiinta din fiinta unui zeu
S-ar fi iznodit din lacomia carnii gigantului asupra ierbii
sa fie ceea ce face, in caldurile toamnelor, cerbii.
insa iarba-l tine pe piept adormit neputincios ;
duhoarea sangelui ce i-o boraste-n fata
o nauceste ; si ea se lupta din rasputeri sa-l zvarle jos
sufocata de aburul durerii din mate.
Urias, cazut in plasa de paianjen fara sat,
il coace soarele de seara ca pe-un batal la protap
zace-n iarba ca un dropioi batran cazut in lat,
uscandu-i-se gheara piciorului stang, de i se scurge
sangele-n cap.
Sub nasul lumii si-a bagat astfel degetul mare, de i se vede unghia ca streasina de manastire acoperita
cu branita copita lui scortoasa pe care-a vindecat-o cu sare intinsa la apa rece a raului fara granita ; sub unghia aceasta s-a troienit pamantul stramosesc val de aparare, porti incercuite cu lant, transee-n care se vad arcasii cum incaruntesc

prefacuti in tufisuri de salcami si otetari simpli arbori
de sant.
Acolo la stangul gigantului pus cu botul pe labe,
la degetul mare sub unghia crapata ca piatra de moara,
harbuita, legata cu picaturi de plumb si scoabe
s-a adunat pamantul celei mai manoase bucati de tara.
Gigantul cazut in iarba ca pasarea lovita-n piept de ochiul urduros al farului ce lacrama lumina o mana nevazuta-l tine de piciorul drept ca pe-un animal cu lana multa, trantit pe rogojina.
Cum sta rascracanat de parca se-atine la boi,
din randul degetelor gatlanoase ca niste prune,
se ridica degetul heghemon, scurt si teapan ca gatul de
ratoi, dand un sut in botul gros al
Soarelui -apune solzos ca o soparla cu creasta in fruntea celorlalte, gheboase, jupuite ca nodurile unei
franghii, cu care s-a masurat mireasma pe mosia vasta a pamantului parintesc de sub unghii.
Mosie,
Patrie si daca nu duhneste-n carne putreda a
sange acru, a bors de transpiratie si-a scarba tuturor privatilor aceasta se datoreste fluviului de sudoare vechi si sacru curgand prin apeductele de os ale batranilor in cruciadele
vene ale stranepotilor.
Pamantul de sub unghia gigantului, patria mea, ogor de
aur, adevarata tara a clasei mele mame,
tarina manoasa, aluat negru si gros ca sangele de taur caci din pamantul de sub unghii al gigantului traim si nu
stim de foame.
Trantit cu fata-n iarba raioasa ca pielea vacii, nepasator de sine cu botul pe labe,

bag seama ca-i pe moarte de vreme ce gandacii
urca pe el si-l umbla ca pe un sac cu boabe :
bag seama ca-i pe moarte de vreme ce bondari
si gargarite din cele ce-mping oua si sfere de balega
roiesc in carduri nepasatoare si grase si mari
de se lovesc unul de altul, se rastoarna si se-ncaleca.
De vreme ce stoluri de muste-i dau roata trupului cu zumzaiala si forfota cu spaima si turbare traind ca trantorii in miezul stupului, unde se plamadeste mierea acestei tari multe veacuri
agrare.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia La capataiul gigantului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani