Maria spring

Vezi toate poeziile poetului




Cu altul pe o banca batuta la un nuc,
De tigle arse targul rosea pana departe;
O toamna despuiata, un vant de balamuc
Se calareau la vale pe ierburi multe, moarte.
Si cel cazut cu capul in palmi, pe vis nauc,
De-atata lancezire scapase un trabuc,
Muc desfoiat si umed la capatul subtire:
Din sufletul acelei amiezi de-ngalbenire.
Lumina indoita parea cu-un fel de apa;
A drum, locomotive fumau dintr-o supapa;
Era la ora alba, cand nu stiai sa zici
De-i patru, doua numai, ori a trecut de cinci.
Perechi duminicale de Else si de Hans
Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans,
Un han cu nume dublu, nu stiu sa-l mai tin minte,
Cu vaci si servitoare si duh de-ngrasaminte.

Cum Else foarte multe de Hansi razmate-agale
Visau, ma cercetara dulci planuri conjugale.
Pe aburii aleei, la nucul melancolic,
Idila ancorata se inchega bucolic.
— “Dar, Toamna! Barbatia cea dreapta nu e data
In sine sa se toarca, sucita si uscata?
Ca frunza podidita din crestetul de nuc
In palmi, in palarie, pe umeri, pe surtuc.”



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Maria spring pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani