Ti-am impletit suprema cununa de tristete,
Sa te inalti mai grava in cadrul tau de-azur
Iar seara sa-ti umbreasca inalta frumusete
Si astfel intregita sa-atingi Acordul-Pur.
Dar daca-ncumetarea ta sovaie si seara
Descinde friguroasa in inima si gand
Iar, umeda, pe frunte apasa greu tiara
Atunci, slavita Sora, zoreste mai curand.
Spre malurile unde demult imbratisarea
Asteapta sa te-adoarma asa cum tu desmierzi,
Asteapta infinita si limpede ca marea
Sa te cununi cu somnul si-n unde sa te pierzi.
|