Mama

Vezi toate poeziile poetului



in zare ies din neguri
basmalile-nserarii.
Si noptile cu luna
ma-ndeamna sa te-ascult.
Si cu te chem la mine
sa te lipesc durerii,
Caci ne-a lasat pe lume
nemernicul trecut
Saraci ca doua ierne
si plansi ca doua ape,
Ce-n ruptul lor ingana
un dor nemarginit.
Si cand ne-a fost mai rece,
eu te-am simtit aproape,
Caci mai cu-alean ca tine
pe lume n-am gasit.

Tin minte anii schilavi,
albastri de-a lor bruma.
Trecand desculti pe ghiata
durerii sufletesti,
Cand vatra noastra stramba
o miruiai cu huma
Si-apoi plangeai amarnic,
cu ochii la feresti.
Iar noaptea langa soba
cu-n papusoi in poala,
Miscai intr-una bobii
cetosului noroc
Si cat erau de dulce
prezicerile tale, iesite din cuptorul
dorintelor de foc.

Nu s-a intors tatunea
din marea batalie,
Caci moartea-l cunoscuse
c-o viata intre vieti.
Si am ramas noi singuri
sub zarea cenusie
Sa ne gasim faptura
sub albe dimineti.
Asa ne-a duce drumul
prin lumea lui hoinara,
Asa ne-a fost povestea,
de am ramas povesti
Azi, cand ma cheama apa
in zvon de primavara,
Cu martul tau albastru
ma strangi si ma-ncalzesti.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mama pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani