| v-am asternut intelegere si-am asteptat, pamantul parea samanta vesnica a omului ce daca iubito ce daca -lapte-nmugurind zilnic zorii apleaca, uneori muntele? nu-mi cere un ses inecat, la tine in gand stalactite se-ntrec intre ele. sau poate.
 luminilor adaos
 in pesteri pe umeri cumplite
 poveri, vant.
 nu vom gasi pamant.
 asa e pe munte: se-aud cascadele.
 ce daca iubito ce daca
 mergem de mii de ani si navoadele
 clatina barca?
 - am fost un popor de dincolo de valuri
 de dimineata ninge-n danemarca
 si strazile-s toate ciudate.
 v-am asternut intelegere si-am asteptat zapezile
 poate
 chiar de-am fi gasit pamant pe-ararat porumbeii cauta altceva.
 
 o permanenta stare de electricitate
 
 un forfotitor paner cu tegumente
 luna e vegetala in aceasta desprimavarare cu frig
 ramane ce darami nu ce cladesti
 absente crengi        gresirea veacului
 diferiti oameni stateau in diferite cutii
 Ia urma urmelor cata natura!
 dormitorul cat un oras
 diferiti oameni diferite bandaje
 atatia muguri atata gand
 preturile sovaie
 desigur pana in seara am obosit strigand
 atatea lucruri spuse in zadar
 sunt omul care se uita in toate partile.
 la urma unnelor cine e frigul?
 intai se vad cele ascunse
 ca mugurii inainte de frunze
 ca noaptea inaintea revarsatului
 si pliscul in carja al cucuvelei
 si foarte retrasa undeva departe urma urmelor
 in varful patului
 multa prevestitoare inversunata
 si masa cu un picior in plus
 cu-o strachina lipsa        cu budha pe umeri
 o pata -
 si iar e ca dupa razboi:
 lazi ganguri cabane
 setea imi potoleste apa
 cine se scoala departe de dimineata impunge
 spun numelui pe lucruri umbra nu trage nadejde
 
 se-agata ochii de-o bijuterie falsa de-o mana care nu misca
 - la urma urmelor cine ajunge are sufletul carunt pasii terminati
 - uite primavara, aceasta franzela
 asa e pe munte
 drumuire eterna        doar tu
 doar copacii cu tifoane de zapada
 seara cum se-aude-o cascada
 vara cum pare un obiect        si-n afundul
 cerului striga rupte catargele
 rau si dantela va fi prundul
 vazduhuri, hartile
 va-ntrebam        nu va-ntrebam pana la toamna pana la geam cate drumuri cat cer cata natura cata repetitie cat abraham
 la urma urmelor de ce ma uit in toate partile?
 pe cine s-astepti in lada?
 o ceata, seara nebuna se da singura-n leagan
 va ninge inca o mie de ani
 va ploua inca un secol sau zece
 mi s-a descusut gatul
 acuma am sa pierd si nastureii
 si cu ce o sa colorez decorul
 cand o sa vina altetea ideii
 si taxatoarea
 sa-mi ceara indarat piciorul
 sa-i cer inapoi departarea?
 asa e pe munte: se rostogolesc pietricelele luuuuung lung vai! ca amorul
 
 
 |