Poetul zilei
Ion Barbu
(1895 - 1961)

74 Poezii

Poezia de azi

Turmele soarelui
de Tudor George
Era o zi cuprinsa intr-un potop de soare
Ce inunda orasul in seu topit si-n miere,
Cand fiecare turla parea o lumanare

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Omul profilat pe cer

Vezi toate poeziile poetului



Referate / Comentarii

Omul profilat pe cer avea umerii aspri, raniti,
mersul infricosator si-un par negru, ierbos,
crescuse enorm ca o zapada polara, ca o inundatie marina,
laolalta cu minereurile pamantului, cu sangele lui subteran,
in care au putrezit radacini
in care s-au inecat femei
in care au venit sa moara carbonizate pasarile din fundul lumii;
gonite din cuiburi si de pe vapoare,
au venit sa moara pasarile
Sudului.
Printre materii anorganice, printre vizuini salbatice si plante mergea urias ca o mie de blocuri puse sa mearga, ca o mie de soldati trimisi sa se omoare, ca o mie de prizonieri intorsi din razboi, ca o mie de muncitori chemati



Ia fabrica.
Femei inalte deschideau usile cu azima, copii cu fructe veneau la poarta, dobitoace paroase isi lingeau puii si sangele negru, sangele pamantului bolborosea prin carnea rupta, prin aer, intors catre omul profilat pe cer.
Ne ameninta frigul, fabrica mea, si-nsereaza -o inserare cu vertebrele obosite si combustibil consumat.
Omul profilat pe cer venea din maruntaiele pamantului cu caldura, cu asasinate inedite, cu insule de cadavre plutind pe rezervoare de pacura
de la un sat la altul.
El avea umerii puternici si vechi, inima grea ca o iarna si niste ochi fantastici, niste priviri incarcate cu miragii.
in dimineata brutala ca un pumn
ploile au curs paralel cu sangele
cu dragostea, cu bucuria, cu iarba.
O bucata de paine uitata in cos
o cale ferata pe unde nu mai vin trenuri
o pensiune din care au plecat ferestrele

un copil care se plimba prin curte
o mama care nu mai poate sa nasca
un stejar cu ghinda cafenie in palma
un continent de bucurie
o padure de paini
o armata de pesteri barboase.
Printre pietrele muntelui,
printre ape,
omul profilat pe cer
cat asteptarile lumii crescuse,
cat noaptea, cat iarba de mare
si tanar ca gleznele ciutei.
Cand mergea peste campuri,
jivinele sesului ii ascultau pasii -
erau siguri si tari ca viata din arterele lui.
intre oameni si-ntre campuri luna a stat ca o mina electrica, plante de smoala fosneau in aer frumos si se facea cateodata noapte in noi.
Omul profilat pe cer s-a uitat in pamant
- pamantul semana cu toamna -Daramati orasul acesta,
in care nimic nu mai e sigur -spuneau trecatorii, uitandu-se-n urma.
A fost o seara tulbure.
Departe s-au auzit mitraliere.
Veneau.
Pe branci!
in coate!!
Acuma!!!
-
Dimineata ca o sarma ghimpata
s-a oprit in pieptul omului profilat pe cer.
El se uita in pamant
- pamantul semana cu toamna si nu mai vorbea nimeni.
Pe urma, tarziu, s-au auzit mitralierele in oras



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Omul profilat pe cer pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani