| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pierdere
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Caraion
|
|||
|
|
|||
| Deasupra-mi cresc maguri de colburi si nalbe (o, trupul acesta ca un coif de furnici) de parca toata moartea s-a zbenguit pe aici cu pantecul gol si pulpele albe. Nimic nu-i absurd si nimic nu e logic. Seara ma-ntorc si m-ased in sicriu, sub toata-oboseala de timp ontologic - si tare-i tarziu si tare-i tarziu si nu se mai clatina nici o umbra,-n hlujani de piatra aseaza vazduhul o harca. Beau singur in racla de-o mie de ani cu necroforii de-anateme-n carca. O gheara lalaie mi se catara-n gand si-s singur in groapa cu-o mie de guri. Naparca ! naparca ! eu cant si tu-njuri - si-i noapte, si-i toamna, si nu stiu ce cant. Am iubit, am crezut, am purces - prin vami topaind ca o iada, ca nici un inteles sa nu mai aiba-nteles Statut e cuvantul, iar lacrima - fada. Ce fel de gandac sa-mi bea plictiseala ? Acum, cand se rade, rad ochii salcii. Eu insumi prin mine arar intarzii, ca un om care moare si-si tainuie boala. Un cimitir de pasla e totul, cand nici un inceput nu mai incepe de-acum, sub pomul de aur cu topaitul postum, mi-aud de departe funinginea si ciotul. O scarba de viata cu febre si come lancezeste in mine din nu stiu ce veac. Mi-nnumar lichenii de pe tibii si tac intre oasele mele ca-ntre primele dogme. Intre oasele mele ca-ntre primele dogme, ascult despletirea din lut si din vant, cum se taraie branca in garlici de sodome - si-s singur, si-i toamna, si nu stiu ce cant |
|||
Pune poezia Pierdere pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |