| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Taranul si florile
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Gheorghe
|
|||
|
|
|||
| Se scoala taranii si se scutura de pamant prin orase de pe unde i-a varsat primavara cu trenurile; angajati la bursa painii lucreaza si ei ce se pricep, din amintirea de batrani gospodari; in gradinile de-acasa le intrau primavara oile, lc-mprastiau florile cu copite, si urechea lor prindea risipa de pietre colorate; le-adunau in caciula, le scapau in galeata cu lapte, stateau in genunchi asezandu-le ciob langa ciob; seara se dadeau cativa pasi inapoi; pe pamant se vedea pastorul cu mielul brate, ii mai lipsea o floare galbena din aureola, berbecul schiopata cu piatra mozaicului intre unghiile copitei; nu i-o mai putea smulge si taranul punea lacrimi in locul florii Acum fac meserii ce nu mai au cautare pe-acasa unul dupa altul cosesc iarba prin parcuri; sunt prea batrani sa mai poata invata altceva; la caile le-au crescut cazmalele de gradina, pana la genunchi baga piciorul in pamant, sforaie de placere si se dezbraca de camasi; ies la fantanile arteziene de se spala pe maini, isi iau pachetele de mancare gramadite pe banci sufla furnicile de pe hartia unsa de grasime, dintr-o data incepe sa urle vantul pe jos; ii dau si lui catc-o faramitura de paine pe care se-ncaiera cu frunzele si furnicile Pe langa stancile de marmora ale institutiilor cruciale dezgroapa arborii de tisa, tund cu foarfeca de vie castanii si boschetele, dupa cum le spune cineva; dezgroapa butasii nerodnici, de trandafiri, ii arunca in carele trase de cai pieptanati dar mai cu seama cand planteaza altii calzi si sanatosi stau in genunchi de dimineata pana seara. in catedrala florilor cade vitraliul vechi, - mana taranului scutura fereastra colorata, il dor ochii, de toate cioburile; de alb, de rosu, de galben, de toate culorile. Ei isi rup lacrimile si-aduna sticlele risipite, le sterg de funingine si de lana paianjenilor -fiecare ciob de culoare e pus la rostul lui. La urma, in firida dinspre soare, se izvodeste un copil ce se-nteapa in spinii trandafirului; maica lui il tine in brate, ti-1 suge sangele de pe deget De cat stau ei ingenuncheati in toate felurile, isi dau seama ca nu-i locasul lor acela, dar odata cc-au fost pusi sa-l spele, sa-i curete odoarele mai are cineva incredere in rostul lor; o stea de iarba rosie li se da apoi sa faca si-adorm tarziu cu sacul de paine sub cap. |
|||
Pune poezia Taranul si florile pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |