Dulcamara

Si asme,
Revme,
Podalga,
Lova,
Scorbut,
Toate le spala.
Toate le stinge:
Marea virtute-a leacului meu.
Cum bei, iti ia cu mana,
Caci el este fantana
Toate le spala,
Toate le stinge:
Si batranetea,
Si garbovia,
Si caruntetea,
Si chiar orbia,
Si zbarcitura,
Si stirbitura,
Si ignoranta,
Si nebunia!
O, mare virtute-a leacului meu!
Parul negreste,
Pielea albeste
Si rumeneste!
Dintii -ntareste.
Da si avere,
Oricat ai cere,
Chiverniseala
Fara tocmeala;
Pe sarlatanul
Face om mare,

Pe calpuzanul —
Om de onoare,
Pe ucigasul —
Diregator,
Pe fur de frunte —
Judecator.
Pe sceleratul
Reintregeste,
Pe cotoroanta
Intinereste!
Glorie mare
Leacului meu!!!
Cum bei, iti ia cu mana,
Caci el este fantana,
Sorgintea tineretii,
Sorgintea frumusetii,
Mehenghiul de candoare,
Patenta de onoare,
Patenta de mar tir,
Divinul meu lixir!
Glorie mare leacului meu!!!
Cum bei, esti patriot,
Al Brutilor nepot,
Celebru liberal,
O data naciunal;
Celebr u, celebrissim,
Arhipatriotissim,
Si membru doctorissim
FRATIEI MEDICALE!
O! marea ta minune, ce nu se poate spune,
De leac omnipotent!!!

Licoare extrafina!
Ambrozie divina!
Al cerului agent!
Lixir omnipotent!
Compratelo, compratelo,
Ca, iata-ma, ma duc!