Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Cincinat Pavelescu
(1872 - 1934)

325 Poezii

Poezia de azi

Franzensbad
de Octavian Goga


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































La moartea lui Carlova

Vezi toate poeziile poetului







O, lira mea, suspina! al tau glas plin de jale
In umbra sa rasune, sa geama la mormant:
Carlova nu mai este!!! suspina p-a lui cale
Si fa sa se auza pe aripe de vant:
“Carlova nu mai este! si lira-i a-ncetat!”
O, tanar cantarete! pasare trecatoare!
Abia te-ntraripasesi, abia dulcele-ti glas
Chema sa te auza pe craca saltatoare
Pe calatori, si-ndata, oprindu-le-a lor pas,
Tintind a lor vedere tu zbori si i-ai lasat!
Tu ai urat o tara unde putini asculta
Sau unde-a ta cantare cu ei nu insotesti;
Inca traind, tu viata o petreceai mai multa
Sorbit in armonia a cetelor ceresti,
Unde ostas d-aicea acol-ai si grabit.
Sub tanara ta mana, degetele-arzatoare,
Acum se-nfioreaza lira de serafimi;
.

Asculti tu alte imnuri, incepi alta cantare
Si-ndemni tu alti razboinici, vitejii heruvimi,
Si alt post mai cu slava ti-a fost tie gatit.
Acolo-ti era locul al tau de mostenire:
Poetul aci este strain si calator;
Astfel vulturul mandru din nalta sa privire
Parca ar zice lumii din marele sau zbor:
Pamantul mi-este leagan, dar locuiesc in cer.
O, fenomen ce-n veacuri abia cand se iveste,
O, stea care rasare chiar intr-al sau apus!
Ce fu a ta lucire? Si ce ne prevesteste?
Ce inger te intoarce? Ce inger te-a adus?
Si cum se pun acelea care cu tine pier?
De unde esti, asculta jelinda mea cantare,
Vezi lacrima ce pica pe scumpul tau mormant.
In ceasul dupa urma, in cea d-aici plecare
Iubitii-ti fara mine, cu cei ce nu mai sant,
Vazura cum ti-iei zborul, si tuciul trist vestea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si eu sunt ca metalul ce plange dupa tine,
Prin focuri de durere trecut si lamurit,
Si patimile repezi izbind inima-n mine,
Fiestecare scoate un sunet osebit,
Care-astupat mugeste, se-neaca iar in ea.
Lutoasa mea fiinta aci se zaboveste,
Dar eu sunt dupa tine, pe ur ma-ti te-nsotesc;
Ravna p-ale ei aripi acolo ma rapeste

Si soarta ta cea lesne in veci eu o doresc,
Dar plumbul datoriei ma trage iara jos.
Cu care legatura afirea mea se-ntina,
Intocmai ca stejarul adanc radacinat?!
Vantul cand se rascoala, el geme si suspina,
Trosneste si rastoarna orice l-a-nconjurat,
Si tot ce mai ramane priveste dureros.
Vai! iata a mea soarta, si cat de povaroasa!
Iar tu ai fost ca floarea acea primavaroasa
Ce-o smulge,-o ia zefirul, si-si las-al sau miros.




Comentarii

Nume (obligatoriu):




Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia La moartea lui Carlova pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani