Mircea si Lazar

S-atatia aprinde-ntr-insul acel nesatiu tr ufas:
Sa ne propuie pace cu un chip defaimator,
Sol spre-aceasta ne trimite insusi p-acel vanzator,
Pe Dan, ce setea domniei, setea de a guverna
Il facu sa-si vanza cuget, Dumnezeu si legea sa.
Spre-aceasta chemai boierii catre un sfat de razboi.
Insa mai nainte, cneaze, sfatul tau insusi il voi.
Legea, politica stare, rudenia dintre noi
Leaga-ale noastre foloase, fericiri, cum si nevoi.
Eu voiesc a ta parere.
Lazar
Parerea mea o poti sti
Vezi cine este vrajmasul, si gandeste cum pot fi:
Pradatorul tarii mele, ucigas tatalui meu,
Gonitorul casei noastre, gonitor de Dumnezeu,
Rapitor al sorii mele, de altare destr uctor,
Pagan varsator de sange, al lumii pustiitor.
Conditiile-i sunt lege si protectia lui, jug.
Iar pacea o preparare de nelegiuiri ce-i fug.
Inca vaz rana fatala a tatalui meu jertfit,
Inc-auz tipat de sange norodului ingrozit;
Orasele-mi in valvoare inca le vaz a luci,
Campul inca-ncheaga sange ce nu-l poate inghiti.
Si a sori-mei rusine in lantul lui a o sti?
Si razbunarea ma-mpinge si pe dans-a o jertfi.
S-o stiu moarta e un balsam l-al meu suflet sfasiat.
Nu, Doamne, cu hotarare, intre noi nu e tractat.
Voi sa zbor cu moar tea-n mana prin mijlocul celor morti,
Sa vad tabara-i aprinsa d-ale razbunarii torti;

Arda si-nsasi a mea tara, piara tot norodul meu,
Ca un strigoi dupa dansii, razbunand, sa raman eu,
Sa omor pe ucigasul si iarasi sa-l mai omor,
Sa-l sugrum, sa-l sparg, sa-l sfasii, de razbunare sa mor.