Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Gabriela Negreanu
(1949 - 1995)

7 Poezii

Poezia de azi

Posedat
de Arcadie Suceveanu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































O noapte pe ruinele tirgovistii

Vezi toate poeziile poetului






Soarele dupa dealuri mai straluceste inca,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Si scara, pinditoare subt fiecare stinca,
Cu-ncet si-n tinde umbra cutezatoare-n sus.

Muntele al sau crestet si-nalta si priveste
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfintit,
Si raza cea din urma pe fruntea lui izbeste,
Ce mindra tine fata cu cerul cel rusit *.

Vintul de seara sufla si frunza-nfioreaza.
Roua seninul varsa verdeata renviind ;
Dealurile-n cununa cimpia-ncoruneaza
Si riul p-a lui cale sopteste sarpuind.

P-a dealului sprinceana, pe fruntea-i cea ripoasa,
O cetatuie veche, lacas religios ,
Pastreaza suvenirea d-o noapte singeroasa
Ce mult s-asemaneaza cu sinu-mi cel noptos.

Astfel intr-al meu suflet se nalt-a mea credinta,
P-a patimilor ripa ca monument s-a pus
Si-mi tine sovainda, clatita mea fiinta
L-a vietii-mi viforoase prea linistit apus.

Soarele-acum sfinteste si noaptea nainteaza,
Cu-ncetu-si cirmuieste carul cel aburos ;
Mii de lumini in preajma-i, pe frunte-i schinteiaza,
S-acum isi intinde valul de abanos.

Ochii-mi in marmurire se uita la vecie,
Din stea in stea se plimba, in orice stea citesc ;
Sufletu-mi s-aripeaza si zboara in tarie,
Se scalda in lumina eterului ceresc.

D-acolo se intoarce s-in sinu-mi se asaza,
Tacere, intunerec in preajma mea domnesc !
Natura toata doarme, fiinta-mi privigheaza,
Deasupra pe ruine, mormintul stramosesc.
Un rece vint se simte c-a mortii rasuflare,
Pe piatra cea-nverzita suiera trecator ;
Ca viata se ravarsa o muta-nfiorare ;
Pustiul se insufla * d-un duh ineintator.
Tot este viu in preajma-mi : frunza pe zid sopteste,
Iarba pe muschi intreaba : „Aici cine m-a pus ?" Zidul ca o fantoma deasupra-mi se lateste,
Ca urias la spate-mi turnul se nalta-n sus.

La locul lor stau toate, ca moartea neclintite,
Gata sa navaleasca ; umbrele ma-ncongiur,
Trec si retrec, se primbla asupra-mi pironite ;
Pasari de noapte, cobe filfiie imprejur.
Eu n-am venit, o, umbre, sa turbur pacea voastra,


Fiinta-mi ratacita alearga intre voi ;
Este s-a mea odihna salasluirea voastra :
Eu sint insumi o umbra impinsa de nevoi.
Sint de al vostru singe, bratu-mi nu se armeaza
D-acca arma slavita ce voi ati minuit ;
Muza-mi a voastre fapte la umbra cerceteaza
S-a voastra pomenire pana-mi a consfintit.
Eu cint in miezul noptii a voastre biruinte,
Eu pe mormintul vostru laure impletesc ;
Izbinzi, fapte viteje, razboinice dorinte
Recomandez eu lumei, l-ai vostri fii vestesc.
Cimpia imi arata slavitele razboaie
Si cite biruinte pe dealuri s-au sarbat ;

Riul in treacat spune ca cit singe siroaie in vremelc trecute unda-i a purpurat.
Aci imi stau de fata eroii
Rumaniei
Din
Cimpulung, din
Arges, din las, din
Bucuresti,
De la
Traian si
Negru, martiri ai vitejiei,
Pina la impilarea trufiei stramosesti.
Ici glasul ;
Radu
Negru ! peste
Carpati rasuna ;
Viteazu-si pune tronul in locul stramosesc ;
Orice ruman in preajma-i, subt steagu-i se aduna
S-isi apara pamintul cu brat, duh rumanesc.

In capul unei armii
Mircea viteaz racneste,
Insufla barbatia rumanilor soldati ;
A lui
Murat trufie invingator smereste,
Si locul este slobod din
Istru * la
Carpati.
Balcanul pina-n poale-i vazu pe fiii
Lunei Batuti, goniti, nemernici, scapare a cata :
Dunarea este martur de pretul al cununei
Ce fiii
Rumaniei stiura a lua.
D-aici vaz in
Moldova toata slava romana
A renvia subt
Stefan si ai vechimii ani
Iarasi a se intoarce ; a vitejiei hrana
Subt el imbarbateaza a-nvinge pe tirani.
P-a
Neamtului cetate eu vaz o eroina Moldoveana in toate, spartana l-al sau dor,
Certind nemernicia la moldovean streina,
Zicindu-i ca sa moara, ori vie-nvingator.
Aici
Mihai cel
Mare desteapta barbatia ;
Steagurile destinse slobode filfiiesc,
Subt dinselc el cheama pe toata
Rumania,
Si trimbita rasuna, vitejii se-nmultesc.
Buzestii comandeaza, tatarilor e spaima :
Hanul l-a lor picioare musca tarina josi
Calofirescul arde d-a lor viteaza faima,
Si bratul lui impumna fierul si mai vinos .

De glasul cel razboinic altarul se despica,
Din sinu-i vitejia e foc mistuitor.
Farcas * intr-ansul arde, sfint crucea se ridica :
E comandir de arme, pastor razbunator.
Pasa cu barba lunga spre fuga comandeaza ;
Fierosuil
Manaf pierde orice curaj barbar;
Arabul beat de singe in lant acum turbeaza; £ plin cimpul bataii de cruntul ianicear.
Dunarea e mormintul taberii musulmane,
Crucea in triumf zboara,
Hristos e razbunat;
Rumanul este spaima trufiei otomane :
Cel hotarit la cruce in veci a triumfat.
Preste
Carpati acuma vulturul ruman zboara ;
D-aicea spre
Moldova isi ia falnicul zbor :
Doua capete are , cu patru ochi masoara,
E-n toata
Rumania acum poruncitor.
O, ziduri ! ramasita din slava stramosasca !
O, turn ! de unde ochiul de mii de ori vazu
Biruinta sa zboare p-ostirea rumaneasca, in muta voastra sopta cite-mi vorbiti acu !
Muschiul acesta verde ce vremea-l gramadeste,
Aste ierburi salbatici ce in pustiuri cresc,
La inima geminda sint laure ce creste,
Desteapta barbatia ; din ochi robii vorbesc.
Vitejilor razboinici ! frunza cind va suspina
Si cind astupat geme vintul pin boltituri,
Este al vostru nume ce ca o unda lina
Murmuie, se strecoara pin aste crapaturi

Dar ce glas intrerupe asta tacere sfinta ?
E glasul cucuvaii ce plinge al sau dor.
Asta este poetul ? p-al vostru mormint cinta
Acest fiu al pustiii ?
O, glas prea cobitor !
Ce-mi spui d-a noastra soarta ? vaietul ce nu-ti tace ?
Ca ce fel de restriste ? ca ce fel de nevoi ?
Corbul nu este vultur ! ce nu ma lasi in pace ?
Plingi numai pentru tine, nu plinge pentru noi!
Fatala presimtire acum ma paraseste ;
Dar vai ! eu ca si tine sint slab, neputincios ;
Glasu-mi nu-mbarbateaza, poate si el cobeste,
Sau plinge slava veche, si plinge dureros.
Ss !
Clopotul s-aude !
E ceasul dupa urma ? ingerul pocaintii cu ast d-arama glas
Cheama la rugaciune pe ratacita turma.
Natura se desteapta, visurile ma las.
Rusaste rasaritul, muntele rubineaza, inginat pintre aburi dealurile verzesc ;
Riul adapa cimpul ce roua insmalteaza,
Racoarea da viata si stelile albesc.
Turme, cai, dobitoace la apa se coboara,
Clopote bat, se scutur, cu-al diminetii zvon ;
La vijiitul morii undele se-nfasoara,
Deschis e ochiul zilei acum pe orizon .




Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia O noapte pe ruinele tirgovistii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani