Portretul

Vezi toate poeziile poetului




Era poet in suflet, era artistul june,
Si creator penelu-i; in contemplarea sa
Trasurile-ti divine, in marea-i pasiune
Voind sa le imite, un angel copia.
Si a facut un angel in toata-a lui candoare,
O vergine cereasca femeia-serafim,
Si-a pus umana arta si zelul si ardoare
Sa reproduca fapta Artistului sublim.
Ci unde e scanteia din blanda-ti cautare?
Si unde e seninul din ochii-ti cer ulii,
Si suf letul acela din oricare miscare,
Si fruntea-ti elocventa, s-acele culori vii?
Ci unde-e copilina vorbire inspirata,
Acele fierbinti unde ce-nsufla al tau san,
Exoticu-alabastr u, rujoarea colorata
De rumenul serafic pictorului strain?
Cel ochi il vezi ca tace; al tau vorbeste, luce:
In el eu vaz si suflet, si cuget, s-al tau dor,
E magica oglinda din care restraluce
Acel de inimi fulger, acel divin amor.
Acele buze rumeni sunt bine imitate;
Ci nu vaz eu viata din buzele-ti de foc,
Al lor diafan rumen acolo nu strabate,
Nu-ngheata, nu-ncalzeste acel feeric joc.

Marie, fii tu muza ce rimele-mi conduce,
Cu-ai tai doi sori aprinde, insuf la sanul meu;
S-al tau portret aievea, real voi reproduce
Si-l voi via cu focul furat de Prometeu.
Ai cugetat vrodata, ai admirat in sine
Metalica oglinda a artei lui Daguerre?
Pe ea stii cum modelul s-absoarbe si se tine
Si cum se-ntipareste printr-un arcan mister.
Ideea e ferice, inventia — divina;
Dar este-mpr umutata din ochii lui Amor;
Nu-mi pare mie noua, de loc nu mi-e straina.
D-a fost amant artistul, a fost si creator.
In ochii-mi ca-n oglinda se vede-a ta fiinta
S-aievea se refleta in sanu-mi infocat;
Pe inima ca-n placa, prin calda mea credinta,
Imaginea-ti intreaga ca zeu s-a intronat.
Domneste si e vie, si anii n-o vor stinge,
Si-n sacrul meu deliriu spuind-o, voi canta,
Ca suflet fara varsta, ce timpul nu-l invinge,
S-o va cunoaste lumea in admirarea sa:
“Frumosi iti sunt ochii, frumoasa ti-e fata!
Frumos iti e svolul, angel d-Osana!
Si de-mi este scumpa, de-mi place viata,
E d-ast sfant nesatiu d-a te contempla.”

Erai vergine casta, aveai pe cap cununa,
Pasai sa juri credinta l-altar, la imeneu,
Cu buclele-ti aurii beteala impreuna
Forma aureola unei copile-zeu.
Si chipul tau atuncea mi-a inspirat cantarea
Ce-nvoaca serafimul, al meu consolator.
Acolo ti-e ritratul si-ntreaga-asemanarea,
Si-n piept mi-a fost secretul un foc consumator.
Sunt secoli de atuncea la lunga-mi asteptare;
Mi-e teama sa pui mana s-ating acel por tret,
Si lira-mi il repeta in sacra-i fiorare;
Pe pictorul d-atuncea il faci acum poet.
E june, inca june in dulcea-mi suvenire
Imaginea-ti divina, modelul meu sublim,
Ce-ntinereste-n mine si cuget, si simtire,
Si-ti spune cine este frumosu-mi serafim.
Esti libera acuma; esti insusi idealul
Acelui frumos angel. Asculta ruga mea,
In inima-mi citeste, si-ntr-insa vei vedea:
“Da copia la pictor, si mie-originalul”.




Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Portretul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani