BENE-MERENTI

Vezi toate poeziile poetului
[1894]



intre noi, literatii, se vorbeste foarte adesea despre Bene-merenti. Unii doresc sa-l aiba, altii nu, ba chiar propaga cu mai mult sau mai putin spirit un dispret suveran pentru o asa copilareasca dorinta; in genere, se brodeaza, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliati si pe meritele patente ale celor ce n-au obtinut inca aceasta medalie.
Iata aci o deosebita opinie:
Sa procedam metodic.
Oamenii toti se-mpart in doua mari categorii:
I. Cei cari au Bene-merenti;
II. Cei cari nu-l au.
Speram ca nimeni nu va fi deocamdata de alta parere, aminteri n-am putea continua. Acum intrebam:
1. Dintre toti cati il au, nu-l merita nici unul?
2. Toti cati nu-l au, l-ar merita toti?



Noi credem ca nu se poate raspunde, dupa bunul-simt elementar, la aceste doua intrebari decat asa:
La intaia: da, dintre toti cati au Bene-merenti, unii il merita;
La a doua: nu, nu toti cati n-au aceasta medalie ar merita s-o aiba. Ca nici nu s-ar putea altfel!

Indiferent de meritul ce-l avem fiecare, noi, oamenii, iubim distinctia in genere, si, tocmai pentru aceasta, unele distinctii nu le dorim, ba uneori chiar le respingem cu mai multa sau mai putina ostentatiune.
Toti avem in caleala firii noastre o picatura cat de mica de desertaciune.
Unul doreste o decoratie din partea suveranului; altul vaneaza aplauzele unanime ale unei adunari, la rigoare ale unei adunaturi -aceea inca si mai suverana; al treilea, mai putin politic, suspina dupa un trandafir de la o fata in mijlocul atator alti dantuitori
Unul doreste a fi distins de cei mai multi; altul, de cei mai putini; acesta, de unul singur; acela, de una singura, si altii, de cine stie cine; in sfarsit, Dumnezeu sa ne mai inteleaga!
Ce e asta?
E ca pe toti aceeasi pornire ii indeamna sa doreasca distinctia, necesitate imperioasa ce o are omul de a gasi, macar intr-o privinta, impartasite si de catre altcineva parerea deosebit de simpatica si consideratia ce le are el insusi despre sine insusi.
Asa, putem zice ca toti - fie-le dorinta inalta, meschina, rara, banala scl. - toti - de la printul catolic, servitor fidel si fervent al Sfantului Scaun intr-o viata de peste optzeci de ani, aspirand la acolada papii de la Roma, si pana la baietelul din clasa intaia rurala ce doreste o biata coroana de merisor la Sanpietru din mana primarului local - toti, toti dorim distinctia.
Deci nu e rusine s-o dorim, fiecare dupa pornirea sufletului sau, de-o meritam sau nu, nu e rusine, caci e inevitabil uman s-o dorim. E rusinos numai sa-ntrebuintam mijloace nepermise sau de nemarturisit spre a o capata, si, in orice caz, e ridicul s-o dorim prea mult si s-o pretuim peste masura cu care o pretuieste acel ce trebuie sa ne-o acorde - e nedemn pentru noi sa ne injosim meritul real, punandu-i mai presus in constiinta noastra o rasplata din partea altuia.
Nu e vorba, lumea, voi sa zic opinia mai luminata, poate avea un sentiment, nu bine hotarat, dar totusi destul de sigur, despre o echitabila impartire a unei distinctiuni oarecare. Fiindca insa acel chemat si acela e autorizat prin propria noastra dorinta - sa net decearna distinctia e si el semenul nostru, va fi si el supus erorii; val putea judeca gresit meritele omenesti; va fi expus a atarna bucuros (ca, de regula, toti oamenii) de partea aceluia ce-i va sti atinge mai bine partea slaba a lui. in fine, el va putea sa distinga altfel decat noi, cari ne credem totdeauna cei mai indreptatiti la distinctia ce dorim de la dansul, si astfel sa se-nsele intrucat ne priveste, fie ca ne va uita, fie ca, si mai rau, va lua in seama pe altul.
Pentru aceea nu e in lume distinctie publica sau privata care sa fie perfect de echitabil acordata, sau, mai bine zis, impotriva impartirii careia nimini sa nu poata imputa ceva.
Tot pentru aceea, toti, fiecine dupa sentimentul sau, avem dreptul s-o dorim distinctia si s-o speram, precum asemenea toti avem si sorti sa o capatam.
Dar tot pentru aceea, si dorinta distinctiei, si mandria c-a obtinut-o, si mahnirea ca n-o are inca trebuiesc sa fie moderate la omul in adevar deosebit, si numai la omul de rand, care este cu atat mai plin de sine cu cat e mai gol, pot fi excesive.
Caci daca fudulirea cu medalia Bene-merenti, ca sa revenim la dansul, face, mai cu seama din partea celui ce nu o merita, o impresie ridicula, apoi desigur fac, mai ales din partea celui ce ar merita-o, o impresie foarte penibila ciuda si paraponul ca n-a capatat-o inca.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia BENE-MERENTI pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani