| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Critica teatrala si presa noastra
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
|
|
|||
| De zece ani si mai bine, presa romaneasca se bucura de o libertate aproape, ca sa nu zicem cu totul nemarginita - stare binecuvantata, ce poate inca n-o viseaza cel mai democrat dintre democratii Apusului. Nu aci este locul sa judecam daca aceasta spre folosul sau paguba publicului romanesc a fost, ori sa cercetam daca presa romaneasca, bucurandu-se de o asa desavarsita libertate, a binemeritat-o prin intelegerea misiunii culturale ce are presa in societatile moderne. Negresit ca aceste intrebari sunt, din punctul lor de vedere general, de un interes politicesc prea inalt, asa ca nu se poate trece repede si cu usuratate asupra-le in o introducere la o cercetare critica asupra teatrului. Cu toate acestea, dintr-un punct de vedere partial si de un interes destul de insemnat, obiectul acestei introduceri trebuie sa fie o cercetare in treacat asupra raspunderii ce are presa de la noi de starea actuala a teatrului romanesc, ce, impotriva firii lucrului, mai-nainte de a-si atinge culmea - catre care, prin niste bune inceputuri, pornise de la intemeiarea lui - de vro cativa ani incoace, dand mereu inapoi, a ajuns astazi in desavarsita decadere. inraurirea puternica ce o are critica adevarata asupra mersului lucrurilor publice, in o societate deprinsa oarecum cu citirea ziarelor, este netagaduita; de aceea ne-am gandit ca bine ar fi sa dam cititorilor o critica in cunostinta de cauza, cum am zice, o critica "cinstita" asupra teatrului nostru, si credem ca n-am putea incepe mai nemerit decat cautand a ne da seama de cum s-a facut pana astazi indeobste la noi critica teatrala prin presa. Sa nu ne mai intrebam cati din gazetarii nostri sunt prin firea lor chemati" si "alesi", si prin stiinta lor vrednici a face meseria de care s-au apucat; sa nu mai cercetam cati dintre dansii au obiceiul cinstit si omenia de a nu scrie nimica, decat numai si numai in deplina constiinta si in cunostinta de cauza; mai bine sa ne punem streaje condeiului, deoarece scopul nostru nu e, Doamne fereste, sa rarim cumva sin-iubirea imensei majoritati - cum se zice parlamentariceste - a confratilor publicisti, ci sa cautam a ne deslusi cat se poate asupra intrebarii: cum se face critica teatrala la noi? Pentru ca sa ne ajungem acest scop cu mai putina bataie de cap, mijlocul cel mai practic este sa purcedem pe calea constatarii faptelor simple. Asa si facem Orice gazetar, de obicei, se bucura vecinie de o intrare libera si mai totdeauna de un scaun gratis in teatru, ba pe la soroace - dupa cum si gazeta respectiva este mai mult ori mai putin insemnata prin popularitatea ei - se bucura si de cate o loje, tot fara bani. Apoi, gazetarul mai are usa deschisa la toate repetitiile teatrului, precum si libera trecere printre culise si pe scena, unde se poate gasi foarte de aproape cu multe ademeniri. Mai pune la urma ca, indeobste, gazetarul se afla in stransa legatura de prietesug cu actorii, cu actritele si mai ales cu intreprinzatorii si speculatorii de teatre, cu cari adesea, dupe sfarsirea spectacolului, merge la souper. acolo, ca si in teatru, gazetarul are scaunul sau gratis, iar in urma petrecerii, lui i se incredinteaza gingasa sarcina de a ocroti onoarea si reputatia cutarei artiste, conducand-o pana acasa O coruptie sistematica a oamenilor presei de catre oamenii teatrului. Astfel, prin urmare, lesne se poate deslusi cum, afara de foarte rare deosebiri, critica teatrala, in gazetele de la noi, scrisa de asa condeie, trebuie neaparat sa fie asa cum este. Ba inca sa nu uitam a spune ceea ce este si mai caracteristic: cele mai multe din acele randuri de pretinsa critica sunt scrise de chiar autorii dramatici, actorii sau speculatorii de teatru despre tocmai ale caror productii se da seama prin ele. Teatrul national este adus de speculatorii din urma, multumita lipsei de orice control din partea locurilor competente, in stare de tot pacatoasa, precum oricine are ochi il vede, cu toate astea, o critica impotriva mersului stricat al acestei institutii cu cat va fi mai obiectiva si mai insuflata de adevarat gust, cu atat va avea mai multa greutate sa-si gaseasca o coloana de ziar in care sa poata vedea lumina tiparului. Ba dimpotriva O piesa stupida a unui scriitor batut de toti sfintii, plasmuita fara cap si coada dupa un tipic frantuzesc, scrisa intr-o limba nemaipomenita, si care ne falsifica istoria nationala, ne molipseste simtirea si spiritul public, din tineretea lor, de boalele batranei vieti apusenesti, in presa noastra se cheama "un adevarat monument literar, menit a arata strainilor ca si romanii nostri stiu a lucra pe taramul dramatic si ca sunt alaturi si in talente mari, ca in tot progresul, cu fratii de ginte de la Sena". Un actor, mai putin decat o mediocritate, lipsit de catre vitrega fire de orice daruri, un om ce de-abia poate sa citeasca, si care s-a apucat de meseria aceasta pentru ca in nici un chip nu era vrednic de alta, este "iubitul nostru artist, al carui talent admirabil in atatea ocazii ne-a incantat prin vestitele lui creatiuni de gener". O actrita, ridicula, necioplita, care nu poate vorbi pe scena doua vorbe de inteles, care nu stie carte de loc, a carei chemare in lumea aceasta era poate sa fie o harnica cusatoreasa, sau si mai prost decat atata, sa numeste "gingasa si eleganta Cutare, ce prin gratiile, talentul si arta sa precoce a stiut a ne smulge lacrimi in rolul cutare, care este cea mai pretioasa piatra din diadema talentului ei". Iar un speculator necinstit, care este in stare, spre a-si umple punga, sa jure publicului, prin un afis-monstru, ca in cutare seara are sa aduca in scena pe Uciga-l-toaca de coada, si care are obiceiul de a manca lefurile actorilor, este proclamat ca "inteligentul si neobositul nostru director, care a stiut atat ca artist, cat si ca diriginte al companiei sa ridice arta romana la prestigiul la care numai el, cu onestitatea lui proverbiala, o putea ridica" Si cate si mai cate, care mai de care Oricine, prin urmare, poate pricepe cat este de vinovata aceasta purtare a presei in privinta teatrului, care este un factor foarte insemnat al culturei publice - purtare cu atat mai vinovata astazi, dupa ce din averea publica s-a cheltuit aproape o jumatate de milion pentru restaurarea cladirei, deasupra careia sta scris in litere de aur: Teatrul National. Credem ca nu e de prisos sa aducem vorba aci ca sistema de coruptie de catre oamenii teatrului s-a intins nu numai asupra presei, ci si asupra autoritatilor intemeiate prin legi tocmai spre priveghiarea si cenzurarea mersului Teatrului National. De prisos e, insa, a mai spune ca izbanda sistemei a fost aci si mai usoara ca cu gazetarii, fireste ca nici aci nu se putea face abatere de la principiul nostru statornic ca noi facem in tara aceasta legi numai si numai spre a avea ce sa calcam si ca autoritatile noastre sunt intemeiate nu spre paza si aducerea la indeplinire, ci tocmai spre nesocotirea si batjocura legilor. incheiem aceasta introducere, ce ne era neaparata, aratand cum ca, din parte-ne, am pus de gand a da aci asupra teatrului romanesc un sir de articole critice, pe cari ne vom sili a le face cat se va putea mai obiective, intru speranta ca nu putin bine vom aduce prin ele acestei institutiuni. |
|||
Pune poezia Critica teatrala si presa noastra pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |