| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cronica [I]
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1899] | |||
|
|
|||
| Am citit programul Societatii dramatice a Teatrului National pentru stagiunea ce s-a deschis si drept sa spun ca m-a bucurat. Am vazul: reaparand numele catorva piese batrane, melodrame si farse populare, cari fac totdeuna si placere publicului, si castig - moral si material - teatrului. in sfarsit, Teatrul National parca s-a mai cumintit: incepe a-ntelege ca paltoanele vechi, parasite in garderoba ca pretinse demodate, sunt si mai calduroase si mai prezentabile decat toate ferfelitele si zdrentele moderne. in adevar, artistii nostri au fost bantuiti in vremile din urma de o ciudata ratacire a gustului, scuzabila prin cinstita intentie de succes fata cu asa-numitii intelectuali. Au apucat doi-trei tineri progresisti sa sustina ca melodramele si farsele sunt niste genuri prea primitive, prea invechite, cari trebuiesc parasite, si atat a fost destul. Tot frumosul repertoriu, indiscutabil frumos, de odinioara, care era o excelenta scoala pentru talentele artistilor si scriitorilor, a fost aruncat sa mucezeasca in pimnita, si ne-am trezit cu toata literatura decadenta, foarte discutabila - drame anoste si comedii nesarate, simboliste, teziste, teiste, ateiste, umanitariste, toate foarte triste. Artistii si-au inmuiat din ce in ce temperamentul, pierzand cu incetul avantul dramatic si puterea comica; iar publicul a cascat o data, de doua ori, de mai multe ori, pana cand, incet-incet, n-a mai vrut sa caste si a stat acasa, sa se culce devreme, ori s-a dus in alta parte, sa petreaca mai bine. Ia sa incercam o data a ne intoarce la calea cea veche, din care nu trebuia sa ne abatem prea departe. Ia sa punem o data o buna si calda melodrama, o farsa nebuna alaturi cu o insipida productie moderna: sa vedem, care pe care? Dar un om de teatru, dar publicul, ca si omul de teatru, nu da o scena a lui d'Ennery, sau Dumas, ori Labiche pe tot calabalacul dramatic modern. Auzi! Omul, obosit de munca si preocupatiunile lui, vine sa caute la teatru un moment de emotiune artistica, si-1 osandesti sa-si sparga mintea sanatoasa a descalci problemele sociologice ce si le pun capetele sucite ale decadentilor. Militarul de la smotru, inginerul de pe linie, arendasul de la patul, negustorul de la taraba, medicul de la bolnavi si cati altii, fiecare de la sarcina lui grea, trandavul bogat de la sarcina si mai grea a vietii lui trandave - vin toti sa ceara de la arta cateva momente binefacatoare de distractiune intelectuala, si d-ta ii pui, ca la scoala, sa asculte conferente stiintifice dialogate si sa raspunza la problema atavismului, ori a mediului social, ori a pauperismului! Vine omul o data, de doua ori, de trei, pe urma, daca vede ca totdeuna iese din teatrul dumitale pe la unul dupa miezul noptii mai plictisit decat cand intrase, se duce la Mitica Georgescu, sa auza pe bravul si voiosul Burienescu. Si acolo gaseste omul ce cauta! Amuzamentul. - Dar teatrul este o scoala - Mofturi! Teatrul este o petrecere. - Ridendo castigat mores - Morit poate castiga cat vrea; cu sistema d-voastra teatrul isi pierde publicul. - Dar trebuie sa formam gustul publicului - Ca sa-l formati pe al publicului, trebuie sa aveti d-voastra mai intai, si eu vad, ca si publicul, ca n-aveti de loc. Programul Societatii dramatice l-am vazut; il astept acum pe al Societatii lirice, asa-numita Academie nationala de muzica (zice ca asa zic si francejii operei lor -Academie nationale de musique). Asa ne potrivim la gusturi si la toate cele, noi toti de ginta latina; acu ne place la toti Wagner; mai-nainte nu ne prea placea, dar acum ne-am hotarat sa ne placa. Daca e vorba de placere, e mult pana te hotaresti: e ca doftoriile la copii. * Din tot ce se numeste sport, nimic nu s-a putut vreodata lipi de mine. Dantul, gimnastica, patinajul, alpinismul, calaria, bicicleta, in sfarsit, toate - nu ca nu le-am obicinuit, dar nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa le-ncerc macar. De ce? Fiindca am simtit ca n-am nici un talent, ca-mi lipseste cu totul apucatura pentru asa ceva. Ei! Marturisesc sincer: mi-a parut rau adesea ca nu mi-e si mie dat sa ma bucur de niste placeri sanatoase, binefacatoare si corpului si spiritului; dar nu m-am gandit candva sa simt rusine pentru aceasta lipsa totala de aptitudini sportive. Si cred ca orice om cuminte are sa judece ca mine. N-am talent Dar daca n-am si marturisesc ca n-am, nu pot fi ridicul. Ridicul e acela care n-are talent si nu vrea sa stie ca nu-l are si, vrand in ruptul capului sa dea dovezi pozitive ca-l are, da una peste alta dovezi ca nu-l are. Nici unui calaret din lume nu-i da-n gand sa i se para ridicul un om care umbla pe jos, ca oamenii; dar cand vad un calaret cotopenindu-se stangaci si hurducandu-si maruntaiele, toti oamenii de pe jos incep sa raza. De negustorii cari nu scriu poezii nimeni nu poate rade ca nu le scriu; dar toti negustorii pot rade de cine le scrie cu ghiotura, adica fara cantar. Ia sa vedem acuma daca nu se potriveste si aci vorba veche: natiunile ca si indivizii etc. Ma rog, ce paguba, ce indignitate poate fi pentru o natiune daca n-are deosebite apucaturi pentru unele arte! Bunioara, ce pagubeste ca forta si ca onoare formidabila natiune britanica din cauza ca n-are aptitudini pentru muzica precum au natiunile italiana si germana? Ce rusine ar fi pentru moscovitii nenumarati sa n-aiba niciodata o epoca de pictura cum au avut-o putinteii flamanzi? Sa ne-ntelegem bine. Nu e vorba, fireste, sa sustinem ca niciodata vreun englez n-are sa fie mare muzic, ca vreun rus n-are sa fie pictor vestit. Intamplator, in mijlocul unei natiuni foarte putin inzestrate pentru o anume arta, se pot gasi indivizi cari sa aiba un deosebit talent tocmai pentru aceea. intamplarea! E ceva analog cu ce mi s-a intamplat mie sa vaz intr-o vara la tara. In fiecare zi, un prieten tragea cu ploaie intr-un gard unde se adunau mii si sute de vrabii; vrabiile zburau cat colo si iar se-ntorceau la loc. Iar tragea, iar nimic, si vrabiile iar veneau in bataie. A tras cu amandoua tevile deodata: acelasi rezultat. Dar in sfarsit, o data, cine stie cum, o vrabie a picat ranita de moarte. intamplare! Sa tragi cu pusca o vara intreaga pentru o vrabie! se poate numi asta treaba de vanator? Noi, romanii, de exemplu, suntem o natiune plina de excelente calitati. Cei din Ardeal muncesc bine; cei de pe Olt negustoresc bine; cei de pe Siret si Prut fac politica bine; cei din susul Ialomitei, de pe la Targoviste, vorbesc bine - gura vestita! - cei de pe Ialomita de jos calaresc minunat: e greu sa-i ajungi - au si loc larg de alergatura. Fiecare regiune are deosebita aplecare; si dupa loc, deosebite apucaturi s-au dezvoltat. in genere, romanii sunt bravi si sobri, rabdatori si cuminti; pricep usor; sunt spirituali si vorbesc o limba foarte colorata si eleganta. Dar e destul! Nu putem avea toate calitatile! Una de lux ne lipseste - aplecarea la muzica. Romanii sunt in genere antimuzicali. Conservatoriile noastre, de atata vreme, n-au putut da peste un talent mare; necum peste o pleiada de talente. Aceste institutiuni sunt niste fabrici din cari ies: 1) profesori si profesoare de muzica vocala pentru scoalele secundare ori de piano pentru demoazele; 2) cantareti lirici pentru biserica si 3) paracliseri cuviosi pentru opera - pardon! pentru Academia nationala de muzica Am uitat: mai produc si cateva elemente, mai mult sau mai putin convenabile, pentru orchestrinele de birturi, cafenele si berarii - acestia, in genere, nu romani. Dar un spirit superior, un talent inventiv, un muzic de conceptie n-a iesit din conservatoriile noastre. Stefanescu1 si Enescu! despre aceste mari talente voi spune ceva mai pe larg altadata; deocamdata, scurt: acestia nu sunt produsi de scoala noastra. Sa vedem insa daca nu trebuie parasit odata obiceiul de a arunca vina pe scoala si pe profesori, iar nu pe scolari si pe parintii acestora. Criticam conservatoriile si scoalele de bele-arte ca nu ne dau artisti de seama Atunci sa criticam si facultatile de filosofie si de litere ca produc numai profesori si profesoare, si nu produc filosofi si literati, ganditori, poeti, prozatori, autori de spirit. Nu. Institutiunile de cultura inalta, publice si private, sunt menite si datoare nu sa produca talente, ci sa initieze in secretele tehnice ale artei pe cei ce, cu mult mai-nainte de a le pasi pragul, erau talente -anume de cand pasisera un prag mult mai solemn, pragul existentii pamantesti. Talentul remarcabil! Mama il face, din mila si darul lui Dumnezeu. Cum are sa dea scoala ceva ce Dumnezeu n-a vrut sa aiba mila a darui? "Femeie, tu, faptura mea umila - zice Atottiitorul - iata ca am mila de tine si-ti trimit tie sfantul meu duh, si vei naste prunc spre cinstea ta si slava neamului vostru; caci eu am vrut prin tine sa arat oamenilor inca o data dragostea mea pentru ei si nemarginita mea putere binefacatoare si fiul tau se va chema Ludvig van Beethoven!" Inchinu-ma tie; Doamne! si eu ma tot legam de conservatorie Apoi n-au tot dreptul si Wachmann si Caudella sa-mi zica, si ei plictisiti de atata zadarnica munca: - Da' du-te, domnule, la Dumnezeu! Ce stricam noi daca pe portile deschise de perete ale conservatoriilor nu vrea sa intre nici un talent remarcabil? Cum o sa poata iesi din conservatorie talente mari cata vreme nici unul nu vrea macar sa intre? Ce sa iasa, daca n-a intrat nimica? |
|||
Pune poezia Cronica [I] pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |