La Braila a deschis intai cafe-chantant un grec, intr-o gradina unde tinea si cafenea si birt. Grecul adusese, dupa recomandatia unui samsar, o cantareata excentrica de renume. La reprezentatia de deschidere, gradina era plina de lume - tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii
Impresariul era in culmea fericirii, se plimba de la masa la masa, zambea si saluta cu respect in dreapta si in stanga. «Diva», care nu cunostea moravurile caste ale publicului brailean, apare pe scena intr-un costum abracadabrant; porneste sa cante, s-aprinde, face gesturi prea-prea si la refren; Eh! allez-y, mon petit chien etc, ii trage un chiot apilpisit si niste tifle cu piciorul. Toata lumea scandalizata; grecul se reazima de un felinar sa nu caza. Refrenul se repeta cu mai mult brio: lumea incepe sa murmure si sa se ridice. Grecul, ingrozit, da sa se repeaza pe scena, dar nu-l ajuta balamalele. Al treilea cuplet cu varf si-ndesat! Lumea se scoala, si in mijlocul protestarilor de indignare s-aude un tipat sfasietor - lesinase
impresariul
Fiindca pusese capital in intreprindere si avea contract cu «Diva» s-o tie macar doua luni cu cate douazeci si cinci de lei pe seara, a trebuit s-o pastreze. In toate serile insa sedea intre culise: cand venea refrenul, punea mana in buzunarul jiletcii si striga:
«Madama! dau tinti franti suplimentu: mai cu modestia!»
|