Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Alecu Donici
(1806 - 1865)

8 Poezii

Poezia de azi

Fecioarele pale
de Mihail Cruceanu
In clarul de luna fantastic convoi
Fecioarele pale cu ochii de vise
Treceau pe aleea cu vestede foi,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Pareri libere

Vezi toate poeziile poetului
[1900]



Cand excelentul meu amic, d. Cazzavillan, a binevoit sa-mi ceara concursul literar pentru Universul, am stiut bine ca nu este usor a corespunde la asa onoare. A scrie, cu catusi de putina pretentiune literara, intr-un jurnal asa de raspandit in toate clasele societatii e o intreprindere destul de serioasa pentru cine are constiinta de cata raspundere isi ia un om cand se prezenta, altfel decat numai ca amator, atator mii si mii de cititori.

E foarte greu, asa gandesc eu, sa scrii romaneste; nu doar pentru limba romaneasca, fiindca si in limba noastra se poate spune frumos orice adevar; ci pentru lumea romaneasca, in fata careia nu orice adevar trebuie spus, fie spus cat de frumos - ba, inca mai ales atunci
Nu e vorba - in lumea toata, totdeuna, nu s-au putut si nu se vor putea spune toate adevarurile; dar nu crez sa fie pe lume multe locuri unde sa se poata spune mai putine decat la noi.
- De ce oare?
- Foarte simplu: fiindca la noi din cale-afara multe adevaruri sunt suparatoare, stricatoare, primejdioase.
- Lumii-ntregi?
- Nu lumii-ntregi, ci unei parti din lume, care e mai puternica decat lumea toata.
- O parte mai puternica decat toata lumea? cum se poate?
- Se poate foarte lesne _ ?
- Fiindca toata lumea este mai slaba decat acea parte Si acesta e temeiul oricarei tiranii.
invarteste-ti dar condeiul de zece ori in cerneala pana sa scrii un cuvant, si, dupa ce l-ai scris, gandeste-te de o suta de ori daca nu trebuie sters, nu de dragul stilului, ci de teama primejdiei.
Oricand iti va clipi prin minte ceva care ti-a incarcat sufletul, ori inveselindu-l cu pusos, sau mahnindu-l peste masura, stinge repede scanteia care-ti poate aprinde foc in cap.
Sterge cuminte sirurile ce simti bine c-ar placea la foarte multa lume, ofensand pe acei cativa mai puternici decat aceasta, si inlocuieste-le cu cea mai salcie platitudine, si fereste-te chiar atunci sa nu cumva s-aluneci afara din tonul amabil al sfintei banalitati.
Bune povete
Dar asta este pentru unii foarte usor si pentru altii foarte greu. Oricat de cuminte sa fii, ti se-ntampla de gresesti
Ei! atunci nu e drept sa pata nimini altul urmarile greselii tale decat tu insuti.
Pentru aceea, daca din gresala as putea supara vreodata pe cineva prin aceste modeste cronici din Universul, il rog mai dinainte omeneste, o data pentru totdeauna, sa nu caute a arunca vina catusi de putin asupra altcuiva decat asupra mea.



Un articol iscalit este o fapta absolut marturisita.
Directorul unui mare ziar ca Universul nu e dator sa raspunza de parerile personale ale colaboratorilor sai, pe cari el nu le impartaseste.

lata exemplul gata:
Eu sunt de parere ca directorul ziarului nu e raspunzator de parerile colaboratorilor, intrucat ele nu ofenseaza demnitatea acelui
ziar.
Directorul nostru poate ca nu impartaseste aceasta parere.
Aceasta insa nu insemneaza ca, daca eu as face gresala sa emit aci o parere contrara parerilor sale, directorul ar impartasi parerea mea.
Ziarele cele mari din strainatate, acelea cari nu sunt glasuri de exclusiva clopotnita1; ziarele cari, ca Universul, sunt organe ale intereselor publicului intreg, nu ale intereselor unei clase sau caste, gazduiesc bucuros orice idee si orice parere, indiferent daca directorul lor, seful sau patronul afacerii le impartaseste sau nu.
Caci daca din punctul de vedere al unor interese particulare de clasa, de casta sau de consortiu, sunt primejdioase o suma de adevaruri, orice adevar este legitim din punctul de vedere al intereselor publicului intreg.
Cine ar fi fost de parere sa se spuna indata adevarul despre aparitia holerei din urma la Hamburg ar fi suparat desigur toata negustorimea uriasului port de mare, dar n-ar fi servit rau interesele -aci putem zice vitale - ale publicului german, f
Si cate adevaruri ar trebui spuse la noi! si cate pareri adevarate stau inchise de frica in atatea oale de os!
Si, ce e mai trist, nu ne bantuie numai frica de a ne spune parerea, ci si frica de asculta, exprimata cu indrazneala de catre altcineva, parerea noastra proprie
Tremuram ca nu cumva glasul acelui altcineva sa para a fi al nostru; ne ingrozim sa nu tradam cumva, printr-o clipire de ochi fara voie, prin cea mai neinsemnata miscare reflexa, prin chiar mutismul nostru, ca aceea ce s-aude un moment asa de rar este gandirea noastra de toate zilele, adanca noastra convingere de multa vreme.
Trecem pe langa absurditate, si nu ridicam macar o spranceana revoltata, auzim neghiobia, si nu zbarcim macar dintr-o nara dezgustata; vedem impostura si ticalosia, si zambim frumos, ca la intalnirea celor mai bune cunostinte.
De cate ori si la cati dintre noi nu ne pare societatea noastra, cand o privim in complexul ei de activitate, ca un ciudat teatru!
Piesa nu se mai stie de loc: o carcaleala ca vai de capul ei si al nostru, al privitorilor; tragedie, te face sa razi; comedie, sa plangi.

Actorii, chiar aceia la cari s-ar intrezari din cand in cand oarecari bune dispozitiuni si ceea ce se numeste lephysique de l'emploi, n-au nici o verva.
De ce?
Fiindca rolurile au fost distribuite d-a-ndoasele si piesa se joaca fara nici o proba serioasa
Junele prim joaca pe tatal nobil, intrigantul pe amorez, tanara ingenua pe eroina fatala, eroul pe bufon, cocosata pe silfida si copilita pe vrajitoarea, tipul serios pe farsorul si farsorul pe tipul serios.
Dar cum poate merge un asa teatru?
Cu decor! cu mult decor! cu stralucit decor si cu toba mare!
Orbesti ochii, asurzesti urechile, ca sa nu mai incapa pretentii de inteles
Intr-un asa splendid teatru de lux nu e permisa nici cea mai slaba reflexiune de dezaprobare, nici catusi de palida gluma asupra vreunui grav si demn istrion; claca, bine organizata, imediat ar aplauda, pleoscaind pe obrajii indraznetului turburator.
Ba ceva mai mult Vrei sa stai in pace si macar sa te bucuri cuminte de ridiculul splendidei exhibitiuni? - trebuie sa aplaudezi cu entuziasm
Sa aplaudam dar!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pareri libere pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani