Ruga spiritistului

Dedicata d-lui B. P. Hasdeu, prezidentul

Primei Societati spiritiste Romane, de un Initiat

Tu, spirit coborat din cer,

Inalta al meu suflet,

Sa-mpodobesc c-un adevar

Macabrul meu resuflet;

Sa ma despart din timpul meu

Si, spirit, sa fiu altul,

Si sa ma vaz razand mereu,

Razand din tot inaltul.

Cel lut, acum nensufletit,

Ramas fara de limba,

sa-l vaz un chip de om pocit

Ce viermii-l rod si-l schimba.

Atatea patimi l-au izbit,

Ca-n lumea toata nu e

Un altul mai nefericit,

Un Christ batut in cuie.

Desi trecu el viata lui

In veselii si glume,

In istorie totus nu-i

Mai trista pilda-n lume.

S-acuma tremur d-un fior,

Caci parca il contemplu

Cum sta, pierdut si rugator,

In spiritistul templu.

O! vezi-l, spirite suprem,

In patima-i desarta,

Desi e lutul un blestem,

Dar spiritul il iarta.

Pe veci remane pur incai

Oriunde el va trece:

In fata-i limba-i fara grai

Si istoria-i rece!