Rusine

Vezi toate poeziile poetului



intr-o duminica, in ziua de Craciun, mitocanimea era ca de regula in par la galerie. Se juca «Amicii Falsi» - «Nos Intimes» a lui Sardou. Se facuse pe semne abuz la casa; se vandusera probabil mai multe bilete decat prescrie regulamentul: erau peste cinci sute de mitocani sus, infierbantati ca la orice praznic: vorbeau, radeau, se certau; sedeau unul peste altul; tipa unul strivit, ceilalti faceau chef - ceva nespus. Cand sa se ridice perdeaua, unul din loja din dreapta a galeriei incepe sa strige vesel pe altul din loja opusa:
- Nita al Zamfirii! Nita al Zamfirii vaduvii!
- Uite, ma! zice Nita catre altul de langa el; vezi, nene, mitocanii din Tirchilesti si de pa la Bonaparte a-nceput si ei sa vie la teatru Oleu!
Apoi se-ntoarce spre cel din fata care-l chemase: «Ma, parlitule, ai luat piatra-n gura cand ai intrat inauntru?» Nita era umblat pe la teatru; probabil cel din Tirchilesti intra pentru intaia oara in templul Taliei Romane. Lumea a-nceput sa raza; dar a trecut asta, si s-a ridicat perdeaua. Zgomotul din galerie nu inceta insa, asa ca nu s-auzea mai nimic de pe scena.



Tudorita Patrascu juca in «Amicii Falsi» pe baiatul lui Marecat -un debutant pe calea vitiilor cu frumoase promisiuni; un strengar de vreo saisprezece ani, care saruta slujnicele si cade lesinat teapan din cauza remuscarilor ce i le da consumarea pripita a unui trabuco furat din tabacherea lui papa. Cu toata lipsa vreunui talent mai deosebit, Tudorita, tanara p-atunci, frumusica si svelta, facea un efect minunat:

strengarul era foarte nostim in pantalonii lui de dril alb, intr-un pet-en-l'air de catifea si cu palarie de paie pusa cochet la o parte a la diable m 'emporte.
Cand sa se ispraveasca actul intai, Nita al Zamfirii, aplecat cu jumatate trupul peste galerie afara, arata pe Tudorita si zice tovarasului de langa el:
«Vezi tu, vere? baiatul ala e fata mare Zau!»
Astfel actul intai s-a sfarsit, in ras si aplauze, cu mult succes. Am mers sa fumez cu actorii intre acte.
«Ce zicea mitocanul de Tudorita? ma-ntreba Dragulici.
- Explica altuia ca e fata mare.
- Auzi dumneata ce rusine pe biata Tudorita, dupa atatia ani de cariera!»
Adevarul e ca biata fata plangea de rusine.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Rusine pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani