Dionisie, tiranul Siracuzei, izgonit de pe tron pentru multele-i ticalosii, ajunsese, nevoias si sarac, dascal de copii la Corint. Intr-o zi, Diogene cinicul se hotari sa-l viziteze la scoala. Tocmai atunci copiii chinuisera cu zgomotul si cu nebuniile lor mai mult ca totdeauna pe nenorocitul dascal. Cand intra Diogene pe usa, amaratul Dionisie, sperand un cuvant de filosofica mangaiere de la musafir, se repezi inainte-i si, imbratisandu-l, ii zise:
«Iata, Diogene, nestatornicia lumii! Mai te gandeai vreodata sa ajung eu in asa proasta stare?»
Dar Diogene, drept toata mangaierea, ii raspunse zambind cu simplicitate:
«La ce mai bine se putea astepta o secatura ca tine?!»
De cate ori te vei intalni cu o mutra de colectivist oparita, oparita astazi, cu atat mai mult cu cat era mai impertinenta acum un an si jumatate, sa stii ca invariabil are sa-ti zica, asteptand un cuvant de mangaiere:
«Te-ai fi gandit vreodata sa ajunga partidul nostru in halul asta?»
Raspunde-i prin urmare invariabil:
«Dar la ce mai bine va puteati astepta niste secaturi ca voi?»
Nu mi-e mila deloc, si niciunui roman cu mintea sanatoasa nu trebuie sa-i fie mila de niste secaturi, cari isi merita soarta. Si mai la urma, colectivistii nu sunt toti nenorociti cazand de la putere. Oare, fara sa fie la putere, d. Sturdza, de exemplu, nu va avea el la Academie, la Creditul Funciar si in multiplele daraveri ale printesei Gorceacoff, al carei vechil este, destul teren sa-si verse rautatea si veninul? Si oare, atatea alte caradale nu vor sta destul de bine pitite in deosebitele cascavaluri, unde sunt capatuite de pe vremuri? Pentru toate aceste creaturi procopsite ale lui Bratianu, caderea de la putere nu insemneaza o mare nenorocire; in orice caz, ar insemna o mare rusine, daca pentru un colectivist gras ar mai exista asa sentiment. Fiindca insa, pentru colectivistii grasi, rusinea a plecat de mult, de cand cu drumul de fier, caderea de la putere nu le va produce decat un moment de ciuda.
Fiecare din ei se va retrage in cetatea sa, la lefurile, tantiemele si ghesefturile sale, facand pe blazatul si pe dezinteresatul in politica, si aruncand unul asupra altuia vina pentru pacatosia partidului lor. Ar trebui sa fie cineva din cale afara naiv sa compatimeasca pe un Carada sau pe vreo alta carada. Caradalele sunt astazi in cazul ovreiului care plange in urma tragerii unei loterii, fiindca a pierdut ce n-a castigat. Daca ar fi stat la putere, desigur ca ar mai fi gheseftarit gros. Cazand insa, nu sunt pierduti: saculetele le sunt demult destul de pline, asa ca ei sa poata dormi pe moale, si cascavalurile in care sunt capatuiti destul de grase, asa ca ei sa se gaseasca aproape tot atat de bine in opozitie ca si la guvern.
Cine insa, dintre colectivisti, sunt in adevar nenorociti si merita compatimire, sunt plevusca si caracuda colectivista. Acestia vor ramane sa duca in opozitie toata activitatea politica a partidului. Caracudele, ramase pe drumuri din cauza pacatoseniei caradalelor, cari au reusit, dupa un an si jumatate, sa faca partidul imposibil de a mai guverna, - caracudele si budalalele vor trebui sa-si ia d-a capul picioarele la spinare si sa inceapa a juca pe opozantul martir, trepadand de la carciuma lui nenea Nita Sterie din Dealul Spirei pana in Popa-Nan la Berechet, chelalaind la fiecare raspantie de jalea durerilor Natiunii, sugrumata de Reactiune.
Pe cand caradalele vor face pe cumintii dezgustati, urmand la timp cura regulata la Carlsbad, caracudele cu matele fripte vor juca concina pe boabe la Clubul colectivist. Multa vreme partidul colectivist va sta in opozitie fara sa se miste, sub greutatea pacatoseniilor de la guvern, pana cand foamea, razbind pe caracude, ii va determina sa se coboare iar in strada, unde sa tarasca pe cateva caradale mai de seama, amenintandu-le cu sfasierea si impunandu-le o actiune de scandal pe cale publica.
Atunci, iar vom vedea pe d. Sturdza imbratisand cine stie ce chestiune nationala si iesind in capul cetelor de haidamaci in ulita, ca sa socoteasca clantanind din dinti minutele legale, cari trebuiesc sa distanteze cele trei somatiuni ale procurorului. Si iarasi vom avea sa vedem cu ocazia mortii vreunui bataus colectivist, ori cine stie carui betivan hidropic al partidului, Clubul colectivist cernit si infama Reactiune condamnata ca asasina prin coloanele kilometrice ale Vointei Nationale.
De aceea, la plangerea lor de halul nenorocit in care a ajuns, sa le spuna fara mila orice roman cuminte:
«La ce mai bine se puteau astepta niste secaturi ca voi?!»
|