| Pentru ca la dreapta tronului tau m-ai primit; pentru drumul ce trece prin mine, fara sfarsit;
 Pentru ca la dreapta tronului tau m-ai primit;
 te-am iubit!
 Pentru sangele ce mi-l spurca cel mai umil fiu al tau:
 Satan;
 pentru ziua de vara, ce-i un bulgar de aur in an;
 pentru
 Cer, pentru ger, pentru cercul de fier;
 pentru tot ce ma-ndoaie, ma taie si ma despoaie,
 fii binecuvantata dumnezeiasca ploaie!
 Pentru suflet, ce-mi infloreste in jur, ca un cais;
 pentru ca zavoarele fiintei mele le-ai deschis;
 pentru ca una cu panza apelor m-ai facut
 acoperind cu mine atat necunoscut,
 te-am recunoscut!
 Cruce de vant,
 cu stoluri nevazute de suflete in brate,
 te vad, de cate ori cobori peste pamant
 De cate ori pamantul pornesc, tacuti sa-l sape,
 (pamantul meu, pe care l-ai spanzurat pe ape)
 si poposeste vreunul de-al meu, langa mormant,
 te cant!
 Te cant intr-o gradina cu balarii si
 Pace,
 in care orice mort, sub lespezi, e-o panglica ce se desface!
 
 
 |