Padurea fantastica de Constantin Nisipeanu In dimineata asta dominata de farul albastru al cerului o fata cu trupul de frunze nespus de frumoasa trecea agale printr-o padure fantastica cu arbori de carne si cu arbori de piatra si fata mirosea a lemn de santal si a departari
Eu ma scol cu noaptea-n cap
Ca s-ajung departe
Pe mine ma trezeste Dumnezeu in fiecare dimineata
Si ma invata limba soarelui
Limba soarelui e libera
De idei preconcepute si de prejudecati trandafirii
In ea infloresc tacerile si tainele ceresti
Iar Vesnicia isi spala fata in apele Duhului
Pune poezia Limba soarelui pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.