Asa va fi -
La noapte, cind vom iesi-n pridvorul
Bisericii zidite de voda Brincoveanul, .
Sa-ngenunchem cu sfintii,
Cu popii
Si poporul,
in fata Celui care isi ia la noapte zborul
Ca o fregata alba ce traverseaza-oceanul,
Ne vom aduce-aminte ca ne urim,
Desi
Purtam in noi aceleasi pacate ancestrale,
Si-n clipa unanimei iertari sacerdotale,
Sireti - ca si stramosii defuncti -
Ne vom privi
Cu ochi superbi de bestii ecuatoriale .. .
Iar cind sfirsitul slujbei ne va gasi-ncrustati
Pe-aceeasi panoplie de crime si de vitii,
Ne vom topi ca ura dintre boieri si-argati
Si ne vom stringe-n brate ca doi dusmani blazati,
Ce-am ars numai rachete
Si focuri de-artificii ! . . .
|