Ce glas de clopot —
O! Ce glas de clopot spart si ragusit!
Nu-l mai cunosti?
E-acelasi glas ce ti-a urat — sunt ani de-atunci —
“Bine-ai venit!
Ti-aduci aminte cum suna
Ca-ntr-un ajun de sarbatoare?
Suna ca-n zilele cand moare
Cineva!
Suna ca si-azi ne’ncrezator
In viitorul mortilor!
Asculta-l bine —
Tu, ce porti in par cununi de flori crescute
Pe tarmul marilor straine,
Asculta-l bine —
Tu, ce porti in ochi opalele-ntristarii
Topite-n lacrimi verzi de Mare,
Asculta-l bine —
Tu, ce porti pe buze pur pura-nserarii
Si-n glas cantari crepusculare,
Asculta-l bine
Asculta-i notele de-arama ce-ti par acum necunoscute
Si aminteste-ti seara-n care —
Sunt ani de-atunci —
Ca si-asta-seara,
Veneam tacuti ca primii oameni
Pe dr umul celor dati afara
Din raiul primei fericiri
E-acelasi clopot de-altadata,
E-acelasi grav proroc ce-mparte
Drumetilor
Netalmacite
Si cobitoare prorociri!
. . . . . . . . . . . . .
Si-acum da-mi mainile,
Da-mi ochii,
Da-mi gura,
Da-mi viata toata,
Sarmana-nvinsa, da-mi trofeul victoriei,
Iar maine-n zori
Fii libera din nou
Si-ntoarce din drum pe noii-nvingatori!
|