| Peste fereastra mea - De la hotel -
 Ma cert mereu cu murmurul rebel
 Al
 Cernei -
 Apa binecuvintata
 Ce-mi limpezeste mintea turburata
 De tot ce nu se poate sti -
 Ca-ntr-un etern "A fi sau a nu fi"
 Ma cert mereu cu
 Cerna  Ma cert ca nu-mi mai spune -
 Din zece vorbe rele -
 Decit trei vorbe bune !
 De ce ma tot priveste, cu-atita dusmanie ?
 De ce nu-mi mai recita aceeasi poezie
 Pe care
 Cerna, astazi
 O face
 Si-o ascunde
 in murmurul rebelelor ei unde -
 Nu ca-n trecut,
 Cind ea mi-o recita
 De cite ori fereastra mea
 Se deschidea doar pentru ea ?
 Azi
 Cerna mea, nu-mi mai recita
 Decit ecoul unui cartus de dinamita -
 
 dinamita blestemata
 Ce i-a zdrobit
 Tot ce-a iubit -
 Si poezia de altadata-,
 Defuncta azi
 
 Si-nmormintata
 Si poezia viitoare,
 Pe care ea, mi-ar fi cintat-o
 Etern sub razele de soare !
 Azi:.;
 Poezia
 Cernei se ascunde
 in burtile umflate si rotunde
 Ale bogatilor, indestulati
 Cu pastravii batrinilor
 Carpati
 Si-ai repezilor ape care curg
 Spre cel mai diavolesc amurg -
 Amurgul ce-a schimbat in tragedie
 Si cel din urma strop de poezie
 Cu care-azi,
 Cerna de altadata
 isi plinge apa binecuvintata
 Si pastravii,
 Pe care eu -
 Mi-e martor bunul
 Dumnezeu -
 Azi
 Nu-i mai pling
 Si nu-i mai cint
 Decit pe propriul lor mormint !
 |