| Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie, Cu ziua ce se duce
 Si noaptea ce-o sa vie,
 in casa mea fii binevenita
 Iata-mi casa !
 intoarce doar butonul electric din perete
 Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea,
 Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta . ..
 Fii prietena si sora cu hall-u si terasa,
 Cu treptele ce urca sub rustice covoare
 Spre sala de mincare
 Si-odaia de culcare,
 Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
 Cu ciinele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
 Si cu pisica ,alba, ce toarce pe divan
 Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur in care se-ncadreaza, sanctificind decorul,
 Patronii mei -
 Triunghiul :
 
 Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
 
 Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama,
 Un domn cu ochii-albastri si bucle brune :
 Tata ! . ..
 Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde :
 Mama !
 Tu. care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
 Cu basmele bunicii
 Si «Faptele diverse»,
 in casa mea fii binevenita,
 Pentru'mine
 Si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse,
 Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie
 Ca-n zilele cind, toamna, soseam si eu cu tine.
 
 |