Ploaia sfantului ilie

Ploua!
Zi si noapte, ploua
Ploua-asa cum se stie
Sa mai fi plouat candva
Ca si cum Sfintia-sa
N-ar fi om de omenie,
Si-ar fi —
Doamne! Cum sa zic?
Om ca noi — la suflet mic —
Om adica, cu pacat,
Nu chiar sfant adevarat
Ploua!
Zi si noapte, ploua
Ploua-asa ca si cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci potop!
Stop, Sfinte Ilie
Stop!
Domoleste-ti telegarii
Si mai crapa-ti barba-n-doua,
Ca de cand tot ploua ploua,
Ploaie veche,
Ploaie noua,
Ne-au murit toti carturarii
De ftizie,
Si-n spital
Nu ne-a mai ramas decat
Un opet, cu-o tuse-n gat
Ca o strofa de cristal!

Nu-l lasa, Sfinte, sa moara,
Ca-i pacat de-asa comoara!
Nu-l lasa sa moara-n ploaie
Ca pe biata cucuvaie
Iar de-o fi sa fie asa
Cum socoti Sfintia-ta,
Vreau sa zic
Sa-l pedepsesti
Pentru faptele-i lumesti,
Da-i cerneala si hartie
Si-un consemn ceresc,
Sa-si scrie
Ultima lui poezie:
Ploaia Sfantului Ili