lui Dumitru Cuclin
Mi-am zis :
Voi scrie trei romante
Si-n trei romante-mi voi inchide,
Ca-n trei sicriuri de arama, trei morti iubiti —
Trei clipe reci —
Ce-mi stau in suflet impietrite,
Ca trei luceferi stinsi pe veci
Uitati in haos,
Ca pe-o craca de chiparos trei crisalide
Mi-am zis apoi :
Romanta prima
Voi scri-o-n gustul f lorentin —
Asa cum ar fi scris-o Dante cand a zarit pe Beatrice —
Si-n fiecare vers voi pune atata aur, cat se zice
Ca-ngramadira credinciosii
Pe groapa primului crestin
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
Cu care-n Lesbos cantaretii si legendele nebune
Sarbatoreau pe blonda Venus.
Si-n fiecare vers voi pune
Carmin din buzele acelor neasemanate cur tezane
Iar pentru-a treia
Voi alege tot ce-i mai trist —
Voi scri-o asa
Ca-n versul ei sa planga glasul
Tristetii noptilor polare
Si-n versul ei voi pune verde —
Un verde-mocirlos, in care
Si-or ingropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai canta
. . . . . . . . . . . . . . .
Mi-am zis :
Voi scrie trei romante
Dar azi, din aurul de-alt’data
Si din carminul de pe buze
Nu mi-a ramas decat o pata —
O pata verde, ce m-apasa ca si o piatra funerara
Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitara!
|