Romanta tineretii

Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin —
M-am imbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit
Dar vai!
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar si altora!
Si-azi un ciocoi,
Iar maine un calic
O cumparau la fel — mai pe nimic —
Caci ea — flamanda vesnic — se grabea
Sa-si vanda gura dulce ca la tarapana!
Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun —
Dar cum ii luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe maini cu pretul meu
Si-atunci —
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat —
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!
Dar intr-o zi cu ploaie si cu vant,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund

Si-a disparut
Si nimeni n-a mai intrebat de ea
De cand intrase, parca, in pamant,
Cu numele-i mereu necunoscut
Si totusi, Eu
Am intalnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau in tramvai
Am regasit-o-n ziua de-ntai de mai,
Ascunsa de un sfert de veac intr-un sertar,
In care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!
Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat
Si-n loc s-o mai sarut —
Cum as fi vrut —
Am inceput sa plang cu-adevarat!
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea —
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!
Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea
Era chiar tineretea mea!