lui Puiu Iancovescu
Prin cate panorame de balci am colindat,
Eu nicaieri nu m-am simtit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine —
Tovarasa divina de joc si de pacat!
Dar azi, cand simt ca jocul si gluma s-au sfarsit,
Din goana nebuniei de arta de-altadata,
Ma-ntorc din nou acolo de unde am pornit —
La piatra de sosea kilometrata,
Pe care Dumnezeu mi-a tintuit
Si numele,
Si chipul,
Si ursita
Sa hoinaresc cu tine, prin balciuri,
Travestit
In mascariciul Pepi,
Nebun dupa Pepita,
Si-n gand cu-aceeasi teama ridicula si veche
Ca orice om ce trece drept “om intr-o ureche”
Si-acum
Acum, te-ntreb pe tine —
Pe tine, care ma-ntelegi mai bune
Ca oricine —
Pe tine, care-mi esti amanta,
In lipsa unui alt amant
Te-ntreb — burete absorbant —
Ce ai de gand sa faci cu mine?
Nu vrei sa faci
Macar un gest de caritate —
Sa nu ma mai produc cu tine-n spate,
Ca-n panorama de odinioara
Cand te-ai lipit de mine-ntaia oara
Si publicul radea sa moara?
Si fiindca m-ai legat la ochi,
Nu vrei
Macar o clipa ochii sa-mi dezlegi —
Sa fiu si eu o data stapan pe ochii mei
Ca sa te pot privi cu ochii-ntregi
Si sa te pot ucide-ntai pe tine,
Ca-n urma, bunul Dumnezeu —
De dragul tau —
Sa faca acelasi lucru si cu mine?
Si-n noaptea viitoare, chère Madame,
Uitarea sa ne stearga pe veci de pe program!
|