Solilocul nebunului

Si-n “mediocritatea” lui Horatiu
Sa intru-nvingator pe poar ta mare.
Femeii ce-mi va spune “te iubesc”
As vrea sa-i smulg cuvintele din gura
Si buzele carnoase sa-i strivesc
Cu dintii mei de plug prin aratura
Iar pasilor ce-mi plictisesc timpanul
As vrea sa nu le mai aud cadenta
Decat in clipa-n care capitanul
Va comanda matrozilor Partenza.
Cu gandul si cu ochii-nfipti in largul
Poemei ce-si intarzie sfarsitul
As vrea sa fiu totuna cu catargul,
Ce sfasie in doua infinitul,
Si-n timp ce pentru semenii din turma
Va-ncepe sa lucreze-adanc lopata,
As vrea — plecat din tara fara urma —
Sa putrezesc pe Rio de la Plata!