Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisind pantofii tai albi, va tresari
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zimbi
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei veni,
'Olimpia' din cadru-i iti va suride iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi
Va fi intr-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete
Vai! cea din urma seara cind tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfirsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii
Si-atita tot
Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!