Asfodela

Vezi toate poeziile poetului




Pe culme trei coloane de porfir,
Si printre ele cerul pana-n zarea

Intinsa de lumina ca un fir,
Si — ca o lespede — departe, marea.
Incremeniti, toti muntii violeti.
Nici un copac si vai pustii de apa.
Iubita si de morti, si de poeti,
O asfodela printre stanci ce crapa.
O asfodela singura sta scut
Si tainei, si credintelor surpate.
Cu radacina prinsa in trecut,
Ea infloreste in eternitate.
Barbar, venit aicea sa ma-nchin,
Din tot ce-a fost am mai gasit o floare.
O las sa infloreasca. Si senin
Reiau toiagul vremii calatoare.




Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Asfodela pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani