Se zbate Stramba-Lemne cumplit in pomul zdravan.
Cu brate noduroase si cu atletic trunchi
Intelenit in vie, desi pan’ la genunchi
I s-a urcat, cu-ncetul, pamantul gras si reavan,
Dar toamna, sub rodire incununat cu spini,
Si-n noapte plin de pace, de pasari si de stele,
Ca grindina sloboade castanele lui grele
Si,-nseninat, primeste pe crestetu-i lumini.
Castanul intre struguri si-a inteles menirea:
Ce-am cautat pe drumuri, gaseste stand pe loc,
Si, adancind pamantul aceluiasi noroc,
Cu zeci de ramuri tine in brate fericirea.
Ma simt, Florica, -n preajma-i atata de sarac!
De ce nu poate pasu-mi sa prinda radacina,
Si sa raman al viei ca pomul pe colina,
Si sa ma strang de tine ca vita de arac
Pune poezia Castanul cel mare pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.