Ivit cu luna intra in livezi, 
Cand rasufland in magica tacere, 
Din crengi pe selenarele zapezi 
In troieniri de vis cad grele mere. 
Sta impietrit de taina, ca-n obezi, 
Pandit de nemuriri si de mistere. 
In parguirea sevei parca vezi 
Cum creste-n el pamantul in putere. 
Un nor. Iar luna. Si din umbra sare 
Rapind la piept plapanda innodare 
De nimfe — lebezi albe sau pareri. 
Se sparg pe cai lactee rodii coapte 
Si, imbatat de trupul lor de lapte, 
Un faun soarbe luminosul cer. 
 |