Furnica

Vezi toate poeziile poetului




In linistea de aur a serii, omul ara
Si plugul greu, si boii, si el par jucarii
De lemn pe sahul negru si verde din campii:
Deasupra lor domneste un cer de primavara.
In brazda rasturnata, din care germinara
Atatea azimi albe — dar pentru alti copii,
Adanc infige fierul, si-n ganduri cenusii
Se-opreste, frant in doua de truda seculara.

Dar n-a vazut alaturi, tovarasa mai mica,
Pe-o iarba, cum isi duce necazul o furnica,
Precum nici ea intr-ansul n-a banuit un zeu.
Si-acum cand noaptea sterge furnica, om si zare,
Nici unul nu presimte in cer pe Dumnezeu
Ce ara, orb ca dansii, intinsa instelare.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Furnica pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani