A nins. In soare codrul cu trunchiuri de carbune
Intinde umbre-albastre pe proaspatul omat,
Si ma visez la geamuri cu anii indarat:
Vad dealul alb, tarlia si vremurile bune.
Ies, scartaie zapada ca ieri sub pasul meu,
Si, atarnand marame subtiri de promoroaca
De ramurile joase, lumina goala joaca
Azi numai pentru mine si pentru Dumnezeu.
Apoi isi da pe spate tot parul de beteala
Si sare invartindu-si al razelor hanger,
Si unde talpa-i roza atinge albul ger
Fulgerator scanteie pe nea cate-o petala.
Crra! trece pe sub soare vaslind, intaiul corb.
A stat din joc lumina, pe branci se face mica
Crra! stolu-ntreg — si-n umbra raman privind cu frica
Trei picaturi de sange pe-o ramura de sorb.
Pune poezia LUMINA, iarna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.