Ochelarii bunicii

Vezi toate poeziile poetului




Pe scrin, pastrand privirea ei vie, au ramas
Pe galbena gazeta ce-ncremeneste anul.
Odaia de-altadata mi-arata talismanul:
Iau ochelarii moartei si-i pun sfios pe nas.
Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,
Doar pozele din rame vechi au intinerit
Dar din adanc de-oglinda in fata, mi-a zambit
In jiltul ei — ca-n vremea cand eram mic — bunica.
La geam fosneste plopul sau pasii au fosnit?
Prin usa zavorata ”ei” intra in odaie.
E o fetita: Pia, cu bucle: Niculae
Dar cine e baiatul acela linistit?
Bunica-i da pe frunte, blond, parul la o parte
De ce se uita astfel la mine? Nu-l mai stiu
Nu vreau sa-l stiu nu pot sa-l stiu E prea tarziu!
De omul chel si rau, raman legat pe moarte.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ochelarii bunicii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani