Padurea din valea mare

Vezi toate poeziile poetului




O simti deodata toata, cu o cutremurare,
Cum stapaneste peste micimea ta de om,



Cu mii de trunchiuri albe si cu un singur dom
Frematator — padurea de fagi din Valea Mare.
Aicea omenirea te lasa pic cu pic:
Incepi de traiu-ti silnic si stramt sa te desferici,
Inveti, uimit, sa intri in codri ca-n biserici
Si ca mai sfant pe lume nu poate fi nimic
Decat aceasta pace in razele-nserarii,
Cand se tarasc, alaturi de netede tulpini,
Din arborii aievea alti arbori mai senini,
Sub frunzele cu glasul dumnezeiesc al marii,
Si cand, legandu-ti pasii de cale, te-ai oprit
Sub fagii nalti, in templul adevarat al firii,
Ca un bolnav de suflet redat tamaduirii,
La jgheabul care curge cu sipot potolit.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Padurea din valea mare pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani