Din suflet inghetat in nemurire
Ca lacul sub sclipirile de ger,
Un patinor, despoleind taceri,
Inscrie-n zodii semnul sau subtire.
In sticla siderala taie spire
Si linii albe ninse de mister,
Si sub calcai inaripat ii pier
Naluci — dusmane vremuri in nestire.
Nu-l vad din tara lor incununatii
Acestui timp haotic si barbar,
Cum suie-n simetrii de constelatii —
Cum creste jar lucid pe alba cale,
Dezvaluind tainuitor de clar
Deschisul cerc al patinarii sale.
|