Tarm sudic

Strainii au imbratisat pamantul.
Si, rasturnand din luntre impletitul
Sirag de flori trandafirii si fructe
De purpura cu miezul de migdala,
Au ridicat un rug pe tarmul marii
Cu lemnul bun mirositor din insuli.
Si, randuind ce au adus, pe frunze,
S-au asezat cu fata catre apa,
Privind cum fumul jertfei isi inalta
Palmierul incarcat de mirodenii,
Sa-i stie zeul. Seara se pogoara:
Si, randuind ce au adus, pe frunze,
Un val de foc asterne peste mare.
Tot aurul topit pe ape arde,
Se stinge in cenusa innoptarii.
Dar ei ca umbre stau sa vie zeul.
Au tresarit. O nuca grea de cocos,
Cazand din foi, s-a descojit cu zgomot.
Tacerea creste iar. Stau iar ca idoli
Stravechi, adanc infasurati in taina,
Cu golul larg al linistei in suflet.
Plutirea unei aripi se aude
Abia. Luna se revarsa alba,
Si fara vant o adiere trece.
Se misca straniu umbra unei palme.