Cu-o singura sfortare-ncordand vanjosu-i umar 
— Un urias urcandu-si poverile ce-l strang — 
Pletosul deal, din vale sui cu vii si crang 
Ca sa-si revada tara cu sate fara numar, 
Cu casele: mioare, si turlele: pastori, 
Ce-au coborat pe verdea campie argesana, 
 
   
  Cu drumul ce-nsoteste inceata caravana 
  De salcii plangatoare si plopi pribegitori; 
  Tinutul unde seara din lunci si din zavoaie, 
  Ca si argintul sprinten, viu apele sclipesc, 
  Si unde clarul cantec de clopot crestinesc 
  Apropie colina de-a cerului vapaie. 
  O, varf de deal! O, capat linistitor de drum! 
  Opresc aicea pasul si imi dezleg privirea, 
  Cand prin amurg se-nalta, visand nemarginirea, 
  Din fiecare casa un crin inalt de fum. 
 
 |